ţâfnoasa

Archive for the ‘Trecut-am şi eu p-acolo’ Category

Pe scurt, despre Paris

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 17/08/2016 at 10:45

Trei – patru zile la Paris nu sunt îndeajuns pentru oraş. Prea mare, prea ca la țară, vorba aia.

Am ajuns joi pe la prânz şi am plecat duminică tot cam pe la prânz.

IMG_2694.jpg

Sfaturi:

  • Nu lua bilete pentru aeroportul Beauvais. De ce? Ca să nu faci ca mine, să mă copiezi. Păi, de la Beauvais până undeva în Paris trebuie să iei un autocar. 17 euro. Ruta, adică. Şi faci puțin peste o oră. Timp pierdut pe drum în loc să te plimbi prin oraş. Apoi să nu mai zic de faptul că la întoarcere aveam avion la ora 19, am plecat la 11 de la hotel către turn pe care l-am părăsit la 14.00. De la 14 încolo am pornit înspre aeroport…

Citește restul acestei intrări »

Penitenciarul Doftana

In Pozestea săptămânii, Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 23/05/2016 at 11:58

Surpriiiiză, mergem la Doftana. Ştii să ajungi?

Da, zice mândră ţâf.

Bun.

Daaa’ eu ştiu să ajung în altă parte de Doftana..

Bagă şi tu pe GPS.

Ce? Doftana? Da’ ştiu să ajung. Doftana sau închisoarea?

Am băgat Doftana. Şi după ce am stat niţel cu fundu’ pe iarbă, printre vacile care păşteau am mers înspre închisoare. Ştim să ajungem? Păi nu.

Lasă, că întrebăm.

Primul om văzut în cale ne zice “tot ‘nainte, nici la stânga, nici la dreapta”, vreo 12 kilometri şi să o luăm înspre Telega. Când ajungem aproape de asfalt de blocuri ne dăm seama că, de fapt, voiam să mergem la închisoare. Bun, încă o întrebare.

Aaa, nu e bine. Întoarceţi, faceţi dreapta aici şi mergeţi înainte.

Nu mai facem stânga?

Nu, nu. Tot înainte. Citește restul acestei intrări »

La Lavandă în luna mai

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 04/05/2016 at 12:18

M-am întors la Lavandă, în Cornu. De data asta cu veşti despre mâncare şi poze un pic mai bune, sper. 🙂

20160502_160244.jpg

Aşadar, a doua zi de Paşte n-am mai spart ouă, ci am ales să-mi încânt papilele gustative cu un alt ceai de lavandă, hihi.

20160502_161506.jpg

La fel ca data trecută, am găsit pe masă un meniu special pentru ziua de luni. De unde am şi ales mâncarea. Citește restul acestei intrări »

Cocos

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 22/04/2016 at 07:39

Eram într-o seară la cursul de brand management. Proful vorbește mult, cu 90% de accente englezești. Nu e fun deloc, ca să vezi.

Dar printre atâtea informații prețioase, cred că stomacul îi cam dădea un ghiont. Și începe să ne povestească cum a luat naștere un restaurant vietnamez. În România.

Poveste frumoasă, teoretic. Și vine partea practică. Recomandările. Nu părea nici el un fan al mâncării vietnameze care seamănă și nu prea cu cea chinezească, dar totuși a mers o dată acolo.

Din tot meniul ne-a recomandat înghețata în nucă de cocos, știe ea cum se cheamă pe propria-i limbă. Înghețata, nu proful.

Văzându-l cum se topește pe picioare și cum îi atârnă mai multe bale în colțul gurii, țâf bagă la bibilică.

Citește restul acestei intrări »

Redactor online

In Job, Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 18/04/2016 at 10:53

Ce înseamnă să fii redactor în București. Pentru curioși. Eu m-am ars pe propria-mi piele. 

Abia ce schimbi și tu prefixul, termini, cu chiu cu vai, cele 12 clase. Și încerci să dai la facultate. Iar pentru că știi să scrii – hop, la jurnalism. Am spus că știi să scrii, da? Nu că vrei să înveți, bine? Că asta ai făcut în ăia 12 ani de școală.

Curcubee, unicorni, flori din cer. Felicitări, ești student „la Jurna(lism)”.

Te spetești pe băncile facultății (glumesc, evident :))) și, după trei ani, ajungi mână de lucru.

Începi să aplici și tu la joburi, că tre’ să cumperi pâinea aia de cu toate zilele.

Asta am făcut și eu și, la un moment dat, am ajuns în redacția unei televiziuni. Cu două caractere. 🙂 Dar eram la redacția site-ului. Am aplicat inițial, că așa scria în anunț, pentru a scrie la site și crawl. M-am dus, m-am prezentat, am dat o probă (adică am preluat o știre de pe Mediafax și am scris-o aproape cu cuvintele mele și 2-3 știri pentru crawl). Mi-au spus salariul, programul, am acceptat și aia a fost. Următoarele zile m-am dus să mă obișnuiesc cu platforma și toate celelalte programe folosite. După nici o săptămână mi-am intrat în pâine.

Citește restul acestei intrări »

La Lavandă

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 08/04/2016 at 09:14

Update: M-am întors şi-n luna mai.

 

Lavanda din Eroilor. Adică restaurantul La Lavandă din Cornu, strada Eroilor, la sensul giratoriu. Lui țâf îi place lavanda, așa că acum ceva timp a descoperit pur întâmplător un link pe internet care făcea referire la localul ăsta.

A dat un ghiont și iată că n-a durat mult până a urmat mirosul de lavandă. Pe DN 1, tot înainte.

12980552_1236570009690055_1374872528_n

Și a mers cumva legată la ochi pentru că habar n-avea specialitățile casei sau prețurile… Nici vreun search pe google n-a ajutat, așa că acum sare în ajutorul altora. Între timp a aflat și de ce informațiile erau atât de puține – restaurantul era deschis de puțin timp.

Drumul? Vreo oră și ceva, din București. Cum ziceam mai devreme, pe DN 1 tot ‘nainte. La un moment dat faci dreapta, ajungi la Cornu și o ții pe șoseaua principală, nici la stânga, nici la dreapta, până vezi restaurantul pe dreapta (sens unic aici) și un sens giratoriu în față.

Citește restul acestei intrări »

Zbor

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 06/04/2016 at 11:15

Cu fix 5 luni înainte de a face „o frumoasă vârstă”, cum e vorba aia, m-am suit într-un avion. Și fără să iau vreo piatră-n gură.

Da, știu, acum se zboară din scutece sau chiar din burta mamii, da’ uite că eu am vrut sa țiu minte experiența asta.

Și totul s-a întâmplat așa:

Avion la scară, decolare la ora 8.00. Ce să știu și eu dacă nu că trebuie să merg cu vreo două ore înainte. Din vorbă-n vorbă, măcar lucrul ăsta nu mi-a intrat pe-o ureche și a ieșit pe alta. Pfiu!

Și m-am trezit pe la 4.30, pe la 5.20 am plecat, cu bagajul tras după mine și inima aproape cât un puricel. Nu mai știu dacă arătam sau nu asta, dar sigur așa-mi era corasonu’, micu’ dejun îl refuzaseră așa că…emoții mititele.

Am ajuns cu chiu cu vai acolo, credeam că s-a dat drumul la check-in, dar surpriză! Nu se deschisese ghișeul. Abia pe la 6.30 s-a întâmplat asta, dacă-mi amintesc bine.

Fie. Am stat la plecări, cu ochii țintiți pe panoul de zicea când încep oficialitățile.

Fii atent prin ce-am trecut eu, că sigur treci și tu.

Din ce citisem pe net, trebuia să mă prezint cu buletinul (pașaportul era acasă, că nu mergeam peste mari și țări) și cu biletul. Ăsta era, de fapt, o foaie cu informații despre zbor. Așa primisem de la agenția de unde luasem biletele. Mi-a ajuns pe la urechi ceva de check-in online, dar am zis că, dacă tot e prima dată, să nu ne complicăm.

În fine s-a auzit gongul, am mers la ghișeul numărul 0 (sau cât o fi scris pe panou), ne-am așezat la coadă și am început să mă foiesc și să mă uit la ce făceau ceilalți din față, trăgând cu ochiul la ce trolere au colegii de zbor.

Ajunși în fața cucoanei de la ghișeu, întindem documentele și așteptăm. Mister Ț, cu gândul la bagaj de cală, eu ținând bine de troler, că-l voiam bagaj de mână. Văzând ce-au făcut ceilalți de dinainte, își pune Mister Ț bagajul pe o bandă. Și cum ce face omul, face și maimuța, zbang, îl atârn și eu.

„Luați bagajul, nu acum”, zice o voce acră. Prea acră pentru ora aia. Și să nu uit de privirea pe care mi-o aruncă. Citește restul acestei intrări »

Banii în Praga

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 13/03/2016 at 13:32

Eu o să îmi schimb coroane.

Nu, nu îţi schimba. Ia-ţi euro şi card. N-au cum să nu accepte euro. Sunt în UE, totuşi.

Nu, eu schimb şi câteva coroane. Biletele de autobuz cu ce le iei?

Cu cardul… Mbine, fie. Dar nu prea multe.

Mister Ţ şi-a schimbat vreo 200 de lei în coroane, acolo unde a găsit. Pe la Inter, cică.

Ţâf a fost mai mândră – şi-a lăsat lei pe card şi euroii în portofel.

Decolare, aterizare, hop în aeroportul din Praga. Cum ajungem la hotel? Păi, cu un autobuz. Buun, să ne luăm bilete, deci. De unde? Cea mai bună întrebare existenţială. Nu avem de unde. Am mers în staţie, am dat de nişte automate, ne-am uitat ca oile la aparatul de muls, omologat la nivel European, şi-am auzit o voce – “ei, lasă că putem lua şi de la şoferi”. Citește restul acestei intrări »

Prague, martie 2016

In Trecut-am şi eu p-acolo on 11/03/2016 at 23:17

This is a kind of guest post wrote by mister (autointitulat) Ţ.

Se făcea că voiam să plecăm în excursie – neapărat în afara granițelor României.

Unde e cea mai propice localitate pentru iubire? Da, ați ghicit: Franța, în oraşul Paris. Dar, până ne-am câcâit şi ne-am coit – Breaking News, Parisul a fost atacat de terorişti.

Bun, ce ne facem?! Altă locație: Praga. Cum am ales-o? Când am ales-o? Nu ştiu. De ce am ales-o? Idem. A, parcă Țâf a ales-o.

Primul lucru a fost procurarea biletelor de avion. De unde? Paravion.ro. Oameni serioşi, pe care îi recomand. Dar, ah! Înarmați-vă cu răbdare când veți merge să vă ridicați biletu’/factura sau să plătiți biletu’: sunt doar două angajate la relații cu publicul, dar doar una activă. Dar da, în spate e o întreagă armată de oameni care muncesc – am impresia ca e Call Center-ul companiei.

La cazare a fost mai simplu: booking.com, iar ca şi condiții pe care voiam să le îndeplinească unitatea de cazare au fost: hotelul sa fie cat mai aproape de centru şi să se încadreze în bugetul alocat. Residence Bologna a fost hotelul care a îndeplinit aceste două condiții.

Buuun…Am rezolvat cu transportul si cazarea, au trecut săptămânile, hai să ne facem bagaju’ că mâine plecăm la Praga.

Check-in la aeroport, aşteptăm în fața porții de îmbarcare, ajungem în avion, decolăm, zburăm şi iată-ne la Praga! Uuuui!

Praga 3-6 martie 2016 112

Citește restul acestei intrări »

Cumpărături – Marele Bazar & co

In Trecut-am şi eu p-acolo on 02/08/2015 at 14:25

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Citisem despre Marele Bazar că nu e chiar aşa cum te aştepţi. Bine, erau câţiva şi foarte încântaţi şi încercam să le dau dreptate doar din pozele de pe Google. 😀

Până nu ajungeam la faţa locului să iau pulsul, n-aveam de unde şti. Partea bună e c-am reţinut că sâmbata Bazarul sau Bazarele sunt închise. Mdeeeci, reorganizarea traseului. Sâmbătă, zi de cumpărături. 😀

A fost prima zi în care am plecat din hotel pe la ora 9. Mâncaţi, spălaţi, dichisiţi, ce mai… Distanţa? Eee, o nimica toată. Vreo 3 km, aproape 4. :)) Adicăăă…tot cam vreo 3 staţii de tramvai sau pe acolo. Am mers pe jos. Mersul pe jos şi urcatul pe scări fac piciorul frumos, nu? :)) Citește restul acestei intrări »

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă