ţâfnoasa

Archive for the ‘ţâfnoasa spune…’ Category

Ghid de supraviețuire

In ţâfnoasa spune… on 30/03/2017 at 09:09

17458427_1564201543593565_8117187446685875594_n

În imagini se vede cum cineva stă lângă… ceva.
Dar să o luăm cu începutul.

La coadă, la semafor. Muzica suficient de tare cât să poată cânta pisi. Pisi se uită în jur. Așteptând să se facă verde, pisi se uită la semafor. Panică.

Un fum alb, dens, ieșea de sub capotă. Pa-ni-că! Ce face o pisi într-o asemenea situație? Bagă avarii și oprește motorul. În ordinea asta. Se uită în jur. Iese din mașină.

Cu telefonul în mână cugetă – tata sau 112? Fum = 112. Butic cu piese auto în dreapta. Deci ce face pisi? Îl sună pe ta-su, face un pas să meargă la butic. Dacă arde, ce-ți trebuie?! Geanta, pisi. Ah, și scoate cheile din contact, ca să ai cu ce încuia. De ce? Eeei, bună întrebare.
Citește restul acestei intrări »

Deszăpezire

In ţâfnoasa spune… on 11/01/2017 at 09:33

Hai să învățăm să deszăpezim maşina!

Se ia una bucată vehicul înzăpezit, acoperit de nea, de nu-i vezi nicio ureche. Se pleacă echipat din casă, inclusiv cu o lopată. De fapt, tu… nu e obligatoriu să fii îmbrăcat gros, că faci mişcare şi te încălzeşti.

Buuun. Iei frumos lopata în cele două mânuțe din dotare şi te postezi în fața maşinii. Începi să dai la lopată, să faci potecă pe lângă mergătoare, să ajungi la portiera şoferului.

Atât deocamdată. Odată ajuns la portieră, laşi lopățica şi iei peria în mână. Da, trebuie să te înarmezi şi cu o perie, îți explic mai încolo de ce e necesară.

De fapt, încep de acum. Cu periuța, uşurel, cătinel, dă zăpada de pe geam, ca să nu ne folosim mânuțele, să ne înghețe şi să ne cadă. Vorba aia, îngheață şi cade, de data asta.

După ce eliberăm portiera de zăpadă, o deschidem. Dacă tragem de ea puțin şi ne rămâne mânerul blocat, nu tragem şi mai tare. Dăm drumul mânerului şi începem să tragem pumni pe chedăr, să se dezlipească. E nouă informația şi pentru mine, dar am văzut că funcționează. Că eu, ca o scarandivă ce sunt, riscam să rămân fără uşă la maşină şi nu e tocmai recomandat acum… Citește restul acestei intrări »

Motan

In ţâfnoasa spune… on 25/12/2016 at 20:31

Nu știu alții cum sunt, dar noi nu ne alintăm. Mă rog, exceptând niște diminutive ale numelui, mai în glumă – când ne tachinăm reciproc – și mai în serios – când deja depășim măsura.

Nu avem în casă nici cucu – nici măcar la ceas, nici iub, nici pisi, pui și ce mai au alții. Biiiiine, recunosc – îi mai scapă din când în când o „prințesă”, da’ e mai mult pe interes.

Ce voiam să zic?

Că mai demult am avut o pisică. Și cum a trecut ceva timp, tânjesc după o zgârietură, mângâiat, haine pline de păr pisicesc.

Zilele trecute eram prin oraș. Amândoi, de mână, cam înghețați. Și văd o umbră apropiindu-se de mine.

Îl strâng ușor de mână și îmi întorc privirea înspre Mister Ț: Citește restul acestei intrări »

Therme

In ţâfnoasa spune… on 16/11/2016 at 10:00

Nu mă mai dau în toboganul ăla pâlnie, am zis de data trecută!

Hai, mergem la celalalte, ne-au mai rămas unele în care nu ne-am dat.

Ajungem sus, Mister Ţ se duce țintă la toboganele din mijlocul etajului 3.

Fără pâlnie!, îi amintesc

Da, nu mi-a plăcut deloc toboganul ăla de te răsucea ba pe stânga, ba pe dreapta şi apoi ajungeam într-o zonă albă. Te uiți în jur, ciuciu ieşire. Doar un fir de apă care o lua la vale printr-o gaură. Intuieşti că pe acolo ar trebui să îți dai drumul. Cu teamă să nu fi lovit de altul, te împingi cum poți către gaura şi îți dai drumul. Faci ca Mowgli în junglă, dar ajungi cu bine jos. Sperietura mare e când ajungi în pâlnie şi crezi că rămâi blocat acolo… Mai ales când nu eşti în colac dublu, ci singur.

….

Vrem să ieşim din zona Galaxy. Trecem de turnicheți şi mă duc țintă la un bodyguard.

Unde e toboganul ăsta cu perdea de apă? La 1 sau la 2?

Nu ştiu, întrebați un salvamar, îmi răspunde bodyguardul, cu ochii-n patru prin mine. Vigilență maximă, nu alta.

Vai, ce curajoasă eşti, mă laudă Mister Ţ.

Ptiu, ptiu, vezi să nu mă deochi.

Ne mai bălăcim pe la The Palm, bem un cocktail. Hai să o luăm înapoi.

Trecem iar de turnicheți şi o luăm înspre scări, cu ochii prin orice colț, că poate găsim vreun colac. Am găsit unul, l-am cedat lui Mister Ţ.

Văd roşu în fața ochilor – un salvamar.

Unde se află toboganul ăsta cu perdea de apă?, îl întreb pe tânăr, indicându-i locul. Citește restul acestei intrări »

Piatra Neamț

In ţâfnoasa spune… on 01/09/2016 at 15:55

Am fost la Piatra Neamț şi m-am cazat în Bacău. Da, o realitate din preajma Sf. Mariei, anul 2016.

Am decis, pe la mijlocul lunii august, ca de Sf. Mărie, când e weekendul prelungit, să dăm o fugă până la Piatra Neamț. Că nu mai ştiam dacă fusesem, dacă nu, şi, în plus, oricum aveam câteva zile libere şi ce era să facem? La Braşov tot fusesem, la mare la fel…

Ne-am îmbarcat sâmbătă, pe 13. Am ajuns la Piatra Neamț în câteva ore, făcând o singură oprire de era să-mi iasă țâfnoşenia pe nări.

La toaleta OMV, coadă. Stăm la ea, nimic de zis. Era o singură toaletă. În spatele meu, o mamă şi o fiică. Aia mică se tot fâțâia, că voia să ajungă mai repede acasă, başca trebuie să intre repede la toaletă. Tipa din fața mea le întreabă dacă vor să intre înainte. Din fericire, spun nu. Altfel răbufneam. De ce? Păi în condițiile în care tipa era în fața mea, iar “nerăbdătoarele” în spatele meu, nu trebuia să fie şi mijlocul întrebat? Dăcât zic, adică…

Din fericire, ne-am eliberat de emoții în rând normal, până când a răbufnit altă emoționată că de ce stăm la coadă, că-s două toalete. Hai, zii zău! Ne călcase în picioare ca să se spele pe mâini, înainte, şi apoi când a văzut ce de lume emoționată era, hop, cu gura mare.

Făi cucoană, e dăcât una! Citește restul acestei intrări »

Lebădă

In ţâfnoasa spune… on 30/08/2016 at 12:24

Vine Mister Ț din delegație. Mă ia prin surprindere, e ușor schimbat.
Hai să-ți zic ce-am pățit.
Ma gândesc la amenzi, colegi care conduc ca melcu’, mâncare stricată, pantaloni rupți în zone sensibile sau încălțăminte zgâriată, cu talpa pierdută pe ulițe băcăuane.
M-a lovit o lebădă, continuă el.
Instant văd în fața ochilor… o lebădă. Pe principiul „nota 2, stai jos” – doar știi ca pasărea e sora geamănă a cifrei.
Ridic o sprânceană.
Cum adică?
Păi, eram într-un sat, vorbeam cu o țărancă. M-au trimis unii la o casă cu un gard de tablă, am intrat, m-a luat femeia la rost, că ce caut, ce… I-am zis că fii-su are…, că m-a trimis… Mă rog. Mai încolo, pe stradă, niște țărani, cu biciclete, pe jos. Și vorbeam eu cu țăranca și hâț, mă izbește…, îmi explică Mister Ț în timp ce își pune șui ochelarii pe nas, să-mi arate designul creat de pasăre – un fel de Ciorbea, numa’ că ochii erau perfect aliniați, ca un om normal, numai rama era strâmbă cu totul, o lentilă sub ochiul drept și alta fix pe obrazul stâng.
Cum naiba?, îl mai întreb o dată fără să-mi pot stăpâni râsul. Citește restul acestei intrări »

Pe scurt, despre Paris

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 17/08/2016 at 10:45

Trei – patru zile la Paris nu sunt îndeajuns pentru oraş. Prea mare, prea ca la țară, vorba aia.

Am ajuns joi pe la prânz şi am plecat duminică tot cam pe la prânz.

IMG_2694.jpg

Sfaturi:

  • Nu lua bilete pentru aeroportul Beauvais. De ce? Ca să nu faci ca mine, să mă copiezi. Păi, de la Beauvais până undeva în Paris trebuie să iei un autocar. 17 euro. Ruta, adică. Şi faci puțin peste o oră. Timp pierdut pe drum în loc să te plimbi prin oraş. Apoi să nu mai zic de faptul că la întoarcere aveam avion la ora 19, am plecat la 11 de la hotel către turn pe care l-am părăsit la 14.00. De la 14 încolo am pornit înspre aeroport…

Citește restul acestei intrări »

Legenda incidentului

In Auto, ţâfnoasa spune… on 22/07/2016 at 08:35

Legenda spune că poți să mori, să fii c-un pas pe lumea ailaltă și nimeni nu-ți sare-n ajutor.
Vineri, 06:46

Abia ma suisem în mașină, 800 de metri de dezmeticeală, simțeam curbele bulevardului (așa e când ți-e fundu’ gogoneț) și… încă una bruscă – tata trage brusc, dar totuși ușor de volan în dreapta. Tot în dreapta, mașini parcate.
Viuuuum, buf!
Da, un idiot venea dinspre poarta 4. Unde nara mă-sii se grăbea, nici măcar nu îmi pot imagina. A depășit coloana, care însemna vreo 3-4 mașini și-a tăiat-o pe linia de tramvai (așa se merge pe bulevard) oprindu-se într-un Fiat maaaare, de șantier, plin cu muncitori.

Ăștia au ieșit din parcarea lor laterală. Io zic că oamenii s-au asigurat și au calculat-o: timp suficient până la sosirea primei mașini din „coloană”.
Dar idiotul a văzut Fiatul prea târziu și, ca să-l evite, a luat-o pe contrasens, să ne pupe, adică. Citește restul acestei intrări »

Mâncăm în aglomerație?

In ţâfnoasa spune… on 20/07/2016 at 10:26

Mi-e foame, hai să mâncăm!
Unde?
Păi, nu aici. Altundeva, unde e mai multă lume. Cică e mâncarea bună acolo unde e aglomerat, că e proaspătă. Unde nu-i nimeni…

Se zice, aşadar, că te duci să mănânci acolo unde e aglomerat. Ce contează că sunt 6 restaurante pe un metru pătrat şi stai juma de oră în fața restaurantului aglomerat ca să primeşti o masă liberă, deşi celelalte cinci sunt libere.

Buuuun. Am auzit replica asta în ultima perioadă atât de des încât îmi creează repulsie şi-mi vine să-mi iau câmpii să mă duc fix în restaurantele pustii. De ce?

  • Chelnerii, ospătarii teoretic au timp de tine şi sunt atenți la comandă
  • Bucătarii bibilesc cu grijă, teoretic, preparatul
  • Nu te deranjează nimeni
  • Nota de plată vine prompt
  • Nu aştepți ore întregi după mâncare, că e prea aglomerat şi bucătăria prea mică

Corect? Citește restul acestei intrări »

Castelul de lut

In ţâfnoasa spune… on 12/07/2016 at 11:56

Sau zânelor. Am aflat ulterior că i se mai zice şi aşa datorită Văii în care se află. Îl găsești în Porumbacu de Sus, la 116 km de Brașov, sau 50,3 km de Făgăraș, și 43,5 km de Sibiu.

Castelul de lut e o construcție din chirpici, exact ca locuințele de la țară, de pe vremuri, cu o structură de lemn, evident, dar pe care îți cam vine să-l mănânci dacă îți place turta dulce.

Deşi încă nu e gata, sunt mulți vizitatori. Pentru că, na, e ceva nou în România.

Şi da, nu te duci să-l vezi doar pe-afară, ci poți urca în două turnulețe laterale să admiri priveliştea de la câțiva metri distanță de sol. În plus, ca să te convingi că e făcut chiar din lut, există o cameră deschisă unde se vede structura pereților. Citește restul acestei intrări »

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă