ţâfnoasa

Lebădă

In ţâfnoasa spune… on 30/08/2016 at 12:24

Vine Mister Ț din delegație. Mă ia prin surprindere, e ușor schimbat.
Hai să-ți zic ce-am pățit.
Ma gândesc la amenzi, colegi care conduc ca melcu’, mâncare stricată, pantaloni rupți în zone sensibile sau încălțăminte zgâriată, cu talpa pierdută pe ulițe băcăuane.
M-a lovit o lebădă, continuă el.
Instant văd în fața ochilor… o lebădă. Pe principiul „nota 2, stai jos” – doar știi ca pasărea e sora geamănă a cifrei.
Ridic o sprânceană.
Cum adică?
Păi, eram într-un sat, vorbeam cu o țărancă. M-au trimis unii la o casă cu un gard de tablă, am intrat, m-a luat femeia la rost, că ce caut, ce… I-am zis că fii-su are…, că m-a trimis… Mă rog. Mai încolo, pe stradă, niște țărani, cu biciclete, pe jos. Și vorbeam eu cu țăranca și hâț, mă izbește…, îmi explică Mister Ț în timp ce își pune șui ochelarii pe nas, să-mi arate designul creat de pasăre – un fel de Ciorbea, numa’ că ochii erau perfect aliniați, ca un om normal, numai rama era strâmbă cu totul, o lentilă sub ochiul drept și alta fix pe obrazul stâng.
Cum naiba?, îl mai întreb o dată fără să-mi pot stăpâni râsul.
Da, o lebădă, o gâscă… A zburat și m-a lovit drept în cap, așa, într-o parte, aici, îmi arată moalele stângi.
Aha, zic în gând, deci te-ai prins!
…și ăia întreabă dacă a murit.
Eu visam puf de lebădă.
Care ăia, cum?, mormăi printre sughițuri de râs, imaginându-mi că țăranca era întrebată dacă el a murit, dar nu-mi ieșea la socoteală – era în picioare sau a mai și căzut?!
Țăranii ăia de care ziceam… Au întrebat dacă a murit și râdeau într-una. Gâsca, nu eu. Doar mi-am aranjat ochelarii, explică refăcând acțiunea și ținându-se cu mâna de cap.
Eu nu mă stăpânesc, normal. Când mă apucă, greu revin la seriozitate.
Mi-a venit mintea la cap!!!!!, încheie apoteotic Mister Ț.

O zi mai târziu ajungem la zoo, pur întâmplător.
– Iaaaa uiteeeeee, pelicaaaaani, râââsss, antiloooooopăă, avem și uuuuuuliiiuuu, tigruuuuuț, de ce nu mă bagi în seamă??, râsuleeeeeț, hai, stai la pozăăă, mă maimuțăresc eu.
Continui.
– Uuu, uite un dromadeeeer, maimuțiiiiiiiicăăă, zebruuuuță!!! Aaaa, uite o lebăduuuuță, hihihihi.
– Aaa, nu, era mai mică, se scuză Mister Ț după ce dormise noaptea precedentă și i se aranjase mai bine mintea.
– Hmm, sigur?
– Daaa, era tot albă și mai mică. Poate o gâscă…

Aha, ăsta e un semn că trebuie să-l duc la țară să vadă mai bine diferența dintre o gâscă și o rață pentru prevenirea povestirii unor astfel de situații jenante pentru el în fața ăstora de nu-l cunosc…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: