ţâfnoasa

Penitenciarul Doftana

In Pozestea săptămânii, Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 23/05/2016 at 11:58

Surpriiiiză, mergem la Doftana. Ştii să ajungi?

Da, zice mândră ţâf.

Bun.

Daaa’ eu ştiu să ajung în altă parte de Doftana..

Bagă şi tu pe GPS.

Ce? Doftana? Da’ ştiu să ajung. Doftana sau închisoarea?

Am băgat Doftana. Şi după ce am stat niţel cu fundu’ pe iarbă, printre vacile care păşteau am mers înspre închisoare. Ştim să ajungem? Păi nu.

Lasă, că întrebăm.

Primul om văzut în cale ne zice “tot ‘nainte, nici la stânga, nici la dreapta”, vreo 12 kilometri şi să o luăm înspre Telega. Când ajungem aproape de asfalt de blocuri ne dăm seama că, de fapt, voiam să mergem la închisoare. Bun, încă o întrebare.

Aaa, nu e bine. Întoarceţi, faceţi dreapta aici şi mergeţi înainte.

Nu mai facem stânga?

Nu, nu. Tot înainte.

Şi am făcut ce-a zis tanti şi am dat de indicatorul către Telega. Acolo, ne-am lăsat purtaţi de linia continuă. Nu, n-a fost bine, ne-am întors. Adică am luat-o la vale şi nu după mult timp am luat-o la stânga.

O fi bine?

Hai să întrebăm.

Şi nimerim un nene care mânca un covrig.

Da, e bine. Tot înainte, că se înfundă cu închisoare. Dar eu sunt paznic acolo şi nu se intră. E dărâmată şi nu e nevoie. Da’ oamenii mai intră, da’ nu e voie. Cine e vinovat? Păi, primăria, că n-a făcut ceva…

Am mai urcat vreo 50 de metri, pac un gard. Erau câteva maşini parcate pe acolo, dar nici ţipenie de om. Bun.

DSC06683

Am început să mârâi că eu nu intru, că mi-e frică, până-l văd pe Mister Ţ dincolo de gard.

La dracu’, gândesc pe româneşte şi-mi dau seama că dacă nu îl urmez şi mă aleargă vreun câine sau văd un şarpe, moartă sunt. Din mai multe mişcări reuşesc să îmi fac loc pe aşa-zisa intrare.

20160522_183833

Brrr, mi-era frică. Îmi imaginam oameni atârnaţi pe la ferestrele alea cu geamuri sparte şi un gardian cu cizme de călărie şi cu un bici în mână. N-am fost niciodată într-o închisoare, aşa că puteam să îmi imaginez orice.

Aici au fost închişi Ceauşescu şi Gheorghiu Dej, repeta Mister Ţ ca o ciocănitoare.

Bine că vorbeşte, poate fug şerpii din calea noastră, mă gândesc.

Iarba era netăiată, recunosc că era mai mică decât la Mogoşoaia, dar cine ştie de unde putea să apară vreo orătanie. Dacă ateriza din vreun copac?! Da, m-am gândit la toate.

Nu după mult timp am auzit nişte voci.

Sunt vii?!, întreb eu speriată.

Într-adevăr, erau două femei cu doi copii. Ce-o fi fost în mintea lor… Sau poate sunt eu prea fricoasă. Am decis să dăm o tură clădirii.

Nu o mai lua înainte, stai lângă mine!

Ai grijă, că e şanţ, zice grijuliu Mister Ţ.

Hai să o luăm pe arătură, indic.

Mergem încolonaţi.

La fiecare oprire pentru poză îi ziceam să nu meargă înainte, ci să fie lipit de mine. La o adiere mai puternică, mă sperii şi de-un fir de iarbă. Iar dacă mai face şi vreo glumă nesărată, făceam pe mine instant.

Ia-mă de mijloc, să mergem aşa…

Execută, fără comentarii.

Ajunşi pe un loc cu verdeaţă, adică iarbă multă, mă maimuţăresc pentru nişte poze, încercând să par mai vitează. Cel puţin până la prima cărămidă pe care aş fi putut să o primesc în cap, mai ales că era un turn (de supraveghere am zis eu) fără vârf.

Când ajungem tot în faţa penitenciarului, Mister Ţ se caţără pe zid, cât să vadă în interior.

Hai şi tu să vezi, te ridic eu, îmi zice apropiindu-se de mine.

Nu, nu, nu. Te rog nu face asta, că mi-e frică.

Din fericire a înţeles. I-am dat aparatul să facă poze.

Fă câteva poze şi o văd acasă cum arată în interior.

Hai să vezi miniatura.

Ceee, există o miniatură?

Desigur, penitenciarul se vizita pe vremuri, mi-a confirmat şi mama.

Iar aud voci, aceeaşi întrebare. Erau vii şi se îndreptau înspre ieşire. 99% dintre ei au ieşit printre gratiile porţii. Unul, mai durduliu, a folosit gaura.

Altfel, Mister Ţ a făcut câţiva paşi în interior ca să vadă ţâf fricoasa cum arată pe acolo şi a reuşit să surprindă asta.

 

Recunosc, m-am apropiat şi eu de un geam, la vreo trei metri distanţă.

Miroase a vechi, a lemn, am dat verdictul.

 

E frumos, dar în paragină. Şi ar fi o destinaţie interesantă de weekend, că, teoretic, nu mulţi au ocazia în viaţă să vadă o închisoare. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: