ţâfnoasa

Șnur

In Auto, ţâfnoasa spune… on 21/04/2016 at 11:19

M-am urcat în 335, de la Perla. Înfrigurată eram, recunosc. Ploaia se mai potolise, umbrela o aveam în mână. Imediat ce s-au deschis ușile am sărit în mașină și m-am aruncat pe scaunul de lângă geam, din seria celor 4, cu spatele la șofer și umbrela așezată frumos în poală.

În stânga față, o cucoană. În stânga mea, un puști cu nasu’n telefon. A coborât la Herăstrău. Aproape instant, un alt tip i-a luat locul. Îmbrăcat sport, cu o geantă mare, tot sport, și el stătea cu nasu’n telefon.

Mi-am aruncat un ochi, de curiozitate, și mi-am dat seama că juca fotbal. Avea o aplicație, probabil nou descărcată, și își selecta echipele de interes, de la care să primească actualizări în timp real ale meciurilor.

E stelist, mi-am zis în gând.

Între timp îi trimit un mesaj colegei mele, mai arunc o privire pe geam, și când ajung la Muzeul Satului, mă gândesc să cobor. Cât e autobuzul în stație dau și eu să mă strecor dintre ceilalți trei vecini, că dacă era în mers, aveam 51% șanse să nimeresc în poala cuiva.

Sportivul își înclină picioarele, celelalte două, acum, cucoane se trag mai sus, să-mi facă loc. Eu îmi dau geanta-n stânga corpului și iau umbrela într-o mână.

Mă prind și de-o bară, dau să mă ridic, hop! ceva mă ține.

S-a așezat pe șnurul meu de la jachetă, comentez eu, din nou.

Se strâmbă din corp și tipul, eu îmi dau geanta într-o parte, după ce mă așez pe scaun, și dau să văd ce mă ține.

Șnurul meu stâng era prins între scaune.

Autobuzul pornește, iar eu încep să trag de șnur.

Fir-ar să fie, trebuie să cobor la prima și nu pot. Ce fac, mă duc până la Băneasa trăgând de el?!

Da, trăgeam de șnur cât de tare puteam, dar totuși încet, să nu-l rup.

S-a prins aici și nu reușesc să-l scot, zic.

Toți partenerii de compartiment se uitau la mine.

Iau o pauză de la tras, dar privirea tot la șnur era. A fost momentul potrivit pentru ca sportivul să pună mâna și să tragă și el. După două încercări eșuate, a reușit!

Mi-a scos șnurul. Dar ce te faci când bobița metalică rămâne prinsă între scaune? Zici asta și pleci în treaba ta.

Asta e, a rămas acolo, murmur eu și mă îndrept către ieșire ridicând din umeri și zâmbind tâmp.

În fața ușii, scot telefonul din geantă și continui conversația cu colega. Aruncam câte un ochi în spate, din pură curiozitate.

Ia să vezi comedie, de unde scot eu altă bobiță, îmi zic.

În compartiment, foială. Îl văd pe tip cum se chinuie să scoată bobița. N-are sorți de izbândă. Dar i se aprinde un beculeț.

Aud un zornăit și îl zăresc băgat în geantă. Se rotește puțin înspre locul buclucaș și își face de treabă.

Ping, ping, se aude pe jos. Se apleacă, și scoate dintre picioarele cucoanei din fața lui, ghici ce!, bobița!

Mi-o întinde. Am băgat-o într-un buzunar al genții, pentru siguranță. Se oprise și ploaia. Doamne, ce stație lungă a fost!

Iar eu n-am încălecat pe nimic. Doar am petrecut fericită cu bobița mea din buzunar o seară minunată la facultate.

Mulțumesc acelui #tipdinRATB.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: