ţâfnoasa

Redactor online

In Job, Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 18/04/2016 at 10:53

Ce înseamnă să fii redactor în București. Pentru curioși. Eu m-am ars pe propria-mi piele. 

Abia ce schimbi și tu prefixul, termini, cu chiu cu vai, cele 12 clase. Și încerci să dai la facultate. Iar pentru că știi să scrii – hop, la jurnalism. Am spus că știi să scrii, da? Nu că vrei să înveți, bine? Că asta ai făcut în ăia 12 ani de școală.

Curcubee, unicorni, flori din cer. Felicitări, ești student „la Jurna(lism)”.

Te spetești pe băncile facultății (glumesc, evident :))) și, după trei ani, ajungi mână de lucru.

Începi să aplici și tu la joburi, că tre’ să cumperi pâinea aia de cu toate zilele.

Asta am făcut și eu și, la un moment dat, am ajuns în redacția unei televiziuni. Cu două caractere. 🙂 Dar eram la redacția site-ului. Am aplicat inițial, că așa scria în anunț, pentru a scrie la site și crawl. M-am dus, m-am prezentat, am dat o probă (adică am preluat o știre de pe Mediafax și am scris-o aproape cu cuvintele mele și 2-3 știri pentru crawl). Mi-au spus salariul, programul, am acceptat și aia a fost. Următoarele zile m-am dus să mă obișnuiesc cu platforma și toate celelalte programe folosite. După nici o săptămână mi-am intrat în pâine.

Ca redactor de crawl, în principal. Diferența e că ăștia de la crawl nu preluau breaking news-urile de la tv, să facă repede o știre. Eventual preluau titlul de la tv, pe crawl.

Așa, deci. Hai să vedem rutina:

– program de lucru în ture, opt ore. La crawl aveam așa: o săptămână de la 15.00 la 23.00, weekend liber, o săptămână de la 7.00 la 15.00, weekend full, 12 ore. Apoi o săptămână liberă, și o luam de la capăt. Eu am avut o singură tură, pentru că după liber m-am întors ca redactor de site și atât. Atât de bună eram.

– la crawl exista un scaun și un calculator care de la 7.00 până la 23.00 stătea deschis. Făceai schimb cu… schimbul.

Ce înseamnă crawl? Banda aia de pe ecran, cu știri scurte, care se tot schimbă. Lungimea ei diferită de televiziune. Unii au 60 de caractere maximum, și se schimbă cu totul de pe ecran, alții au un „trenuleț” care se tot plimbă, fără număr.

-la site, sarcina ta era să tastezi non stop. Nu, nu te duceai pe teren, profitai de munca altora. Uneori, nici reporterii nu preiau știri de la fața locului, ci au informații de pe digi (dacă nu lucrezi deja acolo) sau RTV (idem). Astea erau un fel de biblii ale redacției de la tv.

– știrile erau preluate de pe agențiile de presă (mediafax, agerpres), cu menționarea sursei + link, sau de pe diverse site-uri gen Vocea Transilvaniei, România Curată, în funcție de informații. Da, chiar și click, cancan și libertatea.

Cum se preiau știrile? Pur și simplu. Schimbi topica sau 2-3 cuvinte, cât să pară diferit față de știrea inițială. Cel puțin în lead. Apoi poți lua copy paste. Nu se supără nimeni, doar menționezi sursa, nu?

Dar ca să dai impresia că faci treabă, copiezi cuvânt cu cuvânt, ca să nu postezi știrile nici prea repede, dar nici să nu stai degeaba. Că se vede dacă stai pe Facebook sau yahoo mail, gmail.

Aoleu, am uitat de program, la site mai exista o tură intermediară – 11 – 17 + șefii. Da, redacția mică. Zilnic erau prezente 5 persoane. Dintre care 2, cel mult trei, țineau site-ul efectiv în spate. Și nu, nu mă refer la redactorul șef. Poate la adjunct.

Ce face redactorul șef?

Șeful ăsta citește, merge la ședințe când „editorul” îl cheamă, răspunde la telefoane. Ziceam că citește? Da, știri. Pe care ulterior le împarte pișpireilor, apoi, dacă e ceva care i-a atras atenția în mod deosebit, verifică să vadă ce și cum ai scris. Și nicio modificare nu face, că e șef. Iar tu dacă n-ai timp nici de toaletă, cui îi pasă? În presă se lucrează la foc continuu. Nu ai învățat în facultate? Ghinion. Pune mâna și schimbă titlul sau rescrie știrea.

– la breaking news (sau declarația a nuștiucui), era drăguț. Lăsai tooot ce aveai de făcut, iar când auzeai jingle-ul, hop, câinele lui Pavlov, căștile pe urechi și degetele în acțiune. Nu, nu contează că nu te interesează subiectul sau că nu ști absolut nimic despre el (ca să scrii în background, fără să dai un search pe google), taci și înghiți. Apoi, nici informații nu aveai timp să cauți pe internet pentru că, surpriză, BN-ul trebuie postat ACUM!!!

Dar uneori, îți dădeai seama că cineva, acolo sus, te iubește, pentru că aveai noroc să găsești undeva, pe internet, știrea de ultimă oră.

Dacă aveai noroc, puneai un „stire in curs de actualizare”, mai o poză primită de la o colegă (captură de ecran sau nu) și aia era. Dar ce te faci când tu primești o poză cu gigel răzând, dar el a fost condamnat la închisoare cu executare? Exact. Pierzi două minute din viață să cauți altă poză, să o salvezi, să o tai și să o postezi.

– orice BN sau viitoare știre preluată de pe facebook, în mare parte avea și un video. Pe care îl luai de la tv sau de pe yotuube/facebook.

Dacă îl luai de la tv trebuia sa intri într-un program, să descarci un sfertul respectiv. Dacă BN-ul a fost dat la 10.17, trebuia să aștepți până la 10.30, să descarci sfertul 2. Apoi deschideai alt program unde inserai sfertul, căutai știrea, o tăiai, o descărcai. Când era gata, o încărcai pe youtube. De aici luai frumos embedul și îl puneai în știre. Dura? Da, dura. Și de cele mai multe ori uitat de video. Fie îl tăiai și acolo rămânea, că mai aveai doi pași de care uitasei, fie uitai să îl pui pui pe youtube sau să iei embedul.

Ulterior, o nouă regulă. No embed! Avem propriul program în care tăiem. Da, minunat. Numai că nu avem sunet. La BN te ghidezi după jingle, dar când ai e emisiune? Pauză. Nu, nu după pauză. Eventual grimase, ore, crawl. Fericiiiire, bucuriieee.

Alte probleme? Da. De la 12.41 ora, sare la 11.39. Ce e în neregulă? Folosiți prea mulți programul. Ieeei. Dar să revenim.

– uneori, ai norocul să primești știri în limbi străine. Presat de timp, da, ai toate șansele să traduci greșit. Mai ales când nu cunoști anumiți termeni peste care sari sau între timp mai vine un BN. Pentru că, surpriză, nu ești specializat pe un anumit domeniu, scrii ce ți se dă. Taci și înghiți, din nou. Pentru că ți se reproșează că acolo scria altceva, iar tu trebuie să o iei de la capăt. Nu, nu ai timp să citești știrea. Doar să te uiți la ea pe diagonală – „Hei, articolule, ce nașpa ești!”.

Ah, s-ar putea să dai peste unii colegi care deși se plâng de un articol de 3 pagini, încep să traducă totul, cuvânt cu cuvânt. Inclusiv titlul. Deși nu știu cum să o facă, tot sciu 2 vorbe care, uneori, nu au treabă cu subiectul.

– colac peste pupăză, mai vine vreunu cu o idee trăznită, să asculți vreo emisiune de seara și să postezi ceva din ea pe site. Da, iar nu te interesează subiectul sau e vreun invitat pe care l-ai trage în țeapă – nu își place vocea lui (dar eșt obligat să o auzi), delirează, vorbește prostii, vorbește incorect gramatical etc.

Dar ce nu faci tu pentru pâinea aia?

Stai și înghiți, da.

– contractul, dacă ești printre norocoșii care îl semnează, e pe drepturi de autori. „Așa e în presă”, mi s-a zis scurt.

SFAT: Fii atent la diferențele dintre tine și colegi și cere-ți drepturile, mai ales dacă ai certitudinea că salariul e același, deși munca e alta, iar ceilalți stau și freacă menta.

Altfel, poate ai mai auzit. De ce să lucrezi pentru visul altuia când poți munci pentru visul tău? Iar în online e simplu – blog. 🙂

 

Anunțuri
  1. […] Dar universal valabil este faptul că orice perioadă de ucenicie TREBUIE PLĂTITĂ. Indiferent dacă vorbim despre publicitate, PR sau jurnalim. Sau orice alt domeniu. Vezi tu, nimeni nu prestează un serviciu gratuit. Când ştii că se profită de orice, oricând, îţi aperi cum poţi operele. Iar în cazul în care practica se face la o publicaţie online… fii serios. Un lead îl înveţi şi la facultate. Teoretic, dacă ai mână bună şi un seminarist care cere să scrii 3 articole într-un semestru, s-ar putea să îţi iasă. Oricum, depinde de stil. În plus, de ce ai scrie benevol pentru alţii, aşa cum vor ei (ca ziare.com, de altfel), când îţi poţi dezvolta propriul stil pe un blog. Şi nici nu ai normă. Greu cu banii, dar o faci din plăcere. Măcar atât. Iar despre jobul de redactor poţi citi aici. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: