ţâfnoasa

Cumpărături – Marele Bazar & co

In Trecut-am şi eu p-acolo on 02/08/2015 at 14:25

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Citisem despre Marele Bazar că nu e chiar aşa cum te aştepţi. Bine, erau câţiva şi foarte încântaţi şi încercam să le dau dreptate doar din pozele de pe Google. 😀

Până nu ajungeam la faţa locului să iau pulsul, n-aveam de unde şti. Partea bună e c-am reţinut că sâmbata Bazarul sau Bazarele sunt închise. Mdeeeci, reorganizarea traseului. Sâmbătă, zi de cumpărături. 😀

A fost prima zi în care am plecat din hotel pe la ora 9. Mâncaţi, spălaţi, dichisiţi, ce mai… Distanţa? Eee, o nimica toată. Vreo 3 km, aproape 4. :)) Adicăăă…tot cam vreo 3 staţii de tramvai sau pe acolo. Am mers pe jos. Mersul pe jos şi urcatul pe scări fac piciorul frumos, nu? :))

Pe stradă, pustiu. Magazinele nici nu se deschiseseră. Aşa am înţeles că seara e mai multă agitaţie şi profit mai bun, nu ziua. Iar turcii nu-s chiar aşa matinali.

Buuun. Am ajuns la Marele Bazar, intrarea veche. Bătea vântul şi pe acolo. Şi, vorba Corinei, intru-n Bazar, multe magazine, “click, click”, fac poze, lume ioc. De fapt, chiar şi vânzători ioc. Vreo oră. Că după aceea a-nceput balamucul.

Care se traduce aşa. Şi balamucul, şi Marele Bazar.

DSC05022

DSC05025

DSC05027

DSC05031

DSC05032

DSC05033

DSC05034

DSC05043

DSC05046

DSC05055

DSC05058

DSC05061

DSC05067

Hmm..negocieri? La fel de ioc cum au fost vânzătorii şi clienţii dimineaţa. 😛 Sau poate că te iau după faţă. Ori era prea devreme, ori tre’ să ai nişte haine jerpelite ca să negociezi mai bine. Partea bună e că te întreabă de unde eşti. Iar “România” e cuvântul magic. Ca un fel de câine de-al lui Pavlov. Ding! Hagi, România! Popescu! Mama, tata, dracu’, lacu’, că mă depăşea subiectul. Interesant e că ştiau că Hagi are hotel. La mare, chiar. Buuun. Mdeci preţuri speciale pentru Hagi. Am aflat că pentru americani preţurile sunt mai mari. Unu’ chiar a recunoscut. 300 de euro o geantă pentru americani. Mie mi-a dat-o cu 110 euro. 🙂 O fi bine, o fi rău?…

Eu am vrut conduri. Am plecat din Marele Bazar fără conduri. M-am oprit la un moment dat, am probat. Ciudat. Dar eu voiam alte culori, alt model. Ioc! Nu-mi avea numărul. Am renunţat. Nu erau aşa speciali, aşa că am rămas doar cu un condur-magnet. 😀

Ce mi-am mai luat?

  • pashmina, cred. Un fel de eşarfă numa’ bună de pus pe cap la intrarea în vreo moschee. 45 de lire. 20 pentru tine. N-am reuşit s-o scot la 15. Sorry. :)) Şi, bineînţeles, când am avut nevoie de ea, ia-o de unde nu-i. De fapt, la vreo 5 km distanţă. 😛
  • Vreo două perechi de şalvari, că nu ştiu când mai ajung pe acolo. 😀 Mi se pusese pata pe ei de vineri. I-am găsit, i-am luat, şi n-aş mai ieşi din ei. Preţ special pentru Hagi, evident. 🙂
  • Vreo două gablonţurile handmade. Acasă cred c-am ajuns doar cu unul…multifuncţional. Pe al doilea nu-l găsesc. Ştiu că-s împrăştiată, dar nici chiar aşa. Sper, totuşi, că e pus bine şi până la Crăciun îl găsesc şi pe celălalt.
  • La magneţi, mare grijă. Aceiaşi magneţi au preţurile diferite. Ba 2 lire, ba 5 lire. Iar p-ăia de 5 nu-i scoţi la 3. Nu vor şi pace!

Hai că acum fac şi eu inventarul şi-mi dau seama că n-am luat mai nimic. :))

Mă rog, depinde cât de pretenţios eşti. Aur… Ei, aur dacă vrei, găseşti atât de mult, de-ţi ia ochii instant şi mult spaţiu pe cardul aparatului foto. 😀 Dar nu e neapărat de 24 de karate. Mai degrabă de 14, iar aur alb, mai deloc. Foarte deloc.

Altfel, prosoape de-ale lor. Nu-s aşa pufoase ca ale noastre, da’ nici nu trebuie. Vreo 20+ lire.

Rahat, ciocolată, bomboane, jeleuri, aşa frumos miroasea în magazinele asteeeea. Şi nu zic în comparaţie cu mirosurile din vreo moschee sau din Bazar sau de pe stradă, că nu-s aşa transpiraţi ca noi. 😀

Da’ geci de piele nu vreţi? În română te-ntrebau.

M-au zăpăcit ăştia cu tricourile Polo, Tommy Hilfiger, Lacoste. Haine de firmă, ce naiba. Nu ştiu cum arată după prima spălare, dar la zece lire nu cred că tre’ să ai speranţe prea mari.

Genţi Hermes şi Michel Kors la tot pasul. Ca să nu mai zic de Chanel şi Dior. Dar na, cât de fraier să fi să te afişezi cu un fake? Sorry, eu n-aş face asta. Mai bine îmi iau altceva, o gentă colorată, cu olecuţă de piele care era vreo 800 de lire, de-am crezut că m-a trăznit vreun val marmaratic.

De pe lângă Marele Bazar am plecat cu o pereche de sandale. Preţ special pentru Maria Tănase. Am intrat în magazin. Cred că au întrebat de unde venim. În secunda doi, zbang, “din vina ta ta taaaaa lalala”. Ce…Dumnezeu?! Cred că a urmat Alina Eremia, habar n-am, că eram prea concentrată. 😀

Dar înainte să achit îmi bagă manele. Bucuria piticului.

Aaa, nu, ia caută Maria Tănase. Cum îi spune românul unui turc că e la picnic, pe iarbă verde? 😀 Lipeşti palmele, le pui în dreapta capului şi-l culci uşor. Turcul face la fel, pe principiul “aaa, doarme de muuuult”. Bingo. Am rămas perplexă. Ptiu, mama ei de engleză care era băgată-n cutia cu sandale…

Evident, am ieşit din magazin pe ritm de Maria Tănase. Cu reducere datorită ei. Sau datorită lui Minune. Chiar a fost o minune. :))

Apoi, surpriză. Am ajuns şi în mall. Forum Mall se scrie. Dar se citeşte cumvaaa “formol” de m-a bufnit un râs de-am crezut că nu-i adevărat. Eram în metrou. Mdaaaa…

Zara, Mango, The Body Shop, Marks and Spencer sunt în orice loc al lumii ai merge, cred. Preţurile? Ca la noi. Merită? Mnu neapărat. Depinde. Dacă nu vrei să pleci cu mâna-n fund hainele cu care ai mers în vacanţă, aşa cum ai venit, poţi să îţi reînnoieşti garderoba. Altfel, nu-s convinsă că merită. Poate doar magazinele pe care nu le găseşti la noi, dar “scorurile” sunt fie la fel ca alea noastre, fie mai mari.

Atenţie la intrare. E ca la aeroport, la Parlament. Tre’ să treci de sistemul de siguranţă. Pui geanta într-o parte, treci şi tu, dacă piui, aia e. Sunt doi poliţişti cu ochii pe vizitatori cumpărători. Aa, da, era să uit. Şi la intrarea în Bazar îţi e verificat ghiozdanul, eventual şi punga, cu o paletă, de către un paznic. 😀

Apropo, ăştia nu-ţi dau bonuri. Rar spre deloc se întâmplă asta. Dar cumva tot cotizează la stat că drumuri bune au, să vândă pe trotuar au voie, ciuciu poliţişti pe străzi, nimeni nu fugăreşte pe nimeni… Interesantă treabă. Dar tot mă întreb cum stă treaba cu evaziunea la ei. 😀

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: