ţâfnoasa

Marcel, poveste de iubire cu final…

In Trecut-am şi eu p-acolo, ţâfnoasa spune… on 07/05/2015 at 17:11

Ne-am cunoscut prin 2007, în vară. Nu a fost dragoste la prima vedere. Adică abia am aşteptat să-l văd, am  fost entuziasmată, dar…m-aşteptam, totuşi, la altceva. Tânăr, dar totodată cam ramolit când dădea chix. Să zic c-avea şi părul mai argintiu, niţel?

Avea nevoie mai degrabă de o asistentă de la UPU, decât de o liceeană. Dar l-am luat acasă. Nu era alcoolic, nu mânca mult. Recunosc, îl mai îndopam eu deseori, preventiv, să nu moară de foame. Măcar atât să fac pentru el.

Însă el, şi mai entuziasmat decât mine. Îi cam plăcea în braţele mele şi, ce-i drept, mă asculta, nu făcea prea multe figuri. Nu la început, dar îşi dădea arama pe faţă după scurt timp, lucru care mă fooaaaarte scotea din sărite!

Deci. La început mi-a fost drag…ca amic. Ne plimbam destul de des, dar…obosea cam repede. În condiţiile în care nimeni nu-l alerga, că ne plimbam cu maşina. Mna, ce-o fi aşa obositor să stai comod pe banchetă? Mai ales că odată ajunşi la destinaţia trăgea şi el pe dreapta, odată cu maşina…

Dar îi dădeam două palme şi o luam de la capăt. Din cauza lui, ohooo, da’ câte certuri am avut cu părinţii…

Şi totuşi mă cucerise vocea lui. Aaaah! Şi grija lui părintească faţă de mine. Mă ghida pe drumul cel bun, evident. Poate d-asta acum fac atâtea figuri, că multe am învăţat de el. Măcar atât.

Dar din cauza certurilor cauzate de el cu ai mei am început să-l urăsc din tot sufletul meu de puştoaică. Minoră, bineînţeles. Şi vocea lui groasă mă zgâria pe creier şi-mi doream să îi bag un măr în gură, dar…n-aveam…măr!

Şi el o ţinea din cădere de calciu, în cădere de calciu. Pac, o gură de apă şi…aia e! Da’ îşi pierdea rău cunoştinţa şi trebuia să-l masez îndelung, să-I mângâi pe frunte ca să mă recunoască. Începusem să mă obişnuiesc, dar întâi trebuia (musai!) să protestez.

Da’…se pare că el n-a mai rezistat mult. A simţit că scânteia nu mai exista şi flacăra aia mare a iubirii apărută după vacanţele petrecute împreună…s-a stins odată cu revenirea din căderea aia de calciu în care îi stropeam moaca…

Mna, nu mergea. Eu, tinerică, vioaie, voiam plimbări din ce în ce mai dese, iar el nu mai putea să ţină pasul cu mine. Şi nici să-l trag de mine nu eram în stare. Păi, cum o fi ca o căprioară să tragă după ea un urs hibernând?

Nţ!

…şi l-am lăsat să se odihnească, iar eu mi-am văzut de ale mele. Din când în când mai întrebam de el, de sănătate. Nu era bine deloc. A intrat în comă, a ajuns pe mâna medicilor, dar…a intrat în moarte clinică şi dus a fost. Nu, nu a fost bun de prelevare de organe. Vârsta nu era cea mai bună pentru asta.

Şi-am rămas singură. Amin.

Am încercat (şi am reuşit) să mă descurc fără el.

…iar zilele astea aflu că Marcelică revine. De data asta sub acoperire.

Nu îi cunosc vocea, cu siguranţă nu e acelaşi Marcel, ăsta pare mai împlinit faţă de pişpirică al meu şi ceva mai tinerel şi îndrăzneţ; se îmbrăcă-n roz. Şi nu umblă prin zone selecte.

Ăsta e mai sociabil decât Marcelică al meu care m-a învăţat să nu vorbesc cu străinii, că-mi sărea el mereu în ajutor. Başca pare şi mai sportiv, aleargă de colo-colo prin gară, fără să gâfâie aşa rău ca…ştim noi cine. Dar poate totuşi o să-l vizitez, să-i spun despre bunicul său. Oare o-i reuşi?

Că pe el sigur nu-l conving să mă însoţească în călătorii. Da, p-asta ar trebui să îl leg cu-o lesă şi să-l trag după mine, dar nu-s sigură că m-ar ţine balamalele şi…nici nu cred că ar vrea. Pare că-i place să fie în centrul atenţiei şi pare un fustangiiiiiuuu atââââât de mare.

…Marcelică, mamă, ăla de teapa mea, unde eşti tu oare? Vine vara, maică. M-auuuuuzi? #somebodyneedshelp.

Anunțuri
  1. Ce prostie mai e si asta? Deci nu pot sa cred ca am citit câcatul ăsta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: