ţâfnoasa

Interviu de angajare

In ţâfnoasa spune… on 07/04/2015 at 17:13

…sau cum dau cu bâta-n baltă şi nu mă stropesc prea tare.

Ştii momentul ăla când vrei să vezi cum e să munceşti şi tu, să câştigi un ban cinstit? Ei, am trecut şi eu prin asta. Nu demult.

Şi povestea începe cu un search. Văzut, întrebat, aplicat. Trimis ce voiau, adică doar CV, pare-mi-se. Şi după ce expiră deadline-ul, hop, vine mailu’ de invitare la interviu.

Fericire, bucurie. Mă uit, dau peste un tabel. Mă caut, mă găsesc şi văd EU, 9 martie, ora 12.40. Zic, “super”, n-o să întârzii joi!

Şi îmi văd de treabă. Adică “aşaaaa, şi eu unde trebuie să ajung?”. Nu cred că exista Google Maps pe vremea aia (sau poate nu era prea cunoscut), deci trebuie să înţelegi că am apelat la alte hărţi obscure care nu mă ajutau…neam! Gen trebuie să ajungi la Piaţa Victoriei…şi de acolo încotro?! În fine, m-oi descurca eu, nu degeaba-s bucureşteancă. Ies de la metrou şi mă învârt pe acolo, nu m-oi rătăci, cred.

Ah, am uitat să specific că mailu’ ăla era primit chiar pe 1 martie. În atâtea zile se poate întâmpla orice. Drept dovadă. Trece o săptămână şi încep: Mâine mă duc acolo, eu cu ce mă îmbrac? Ei, las’ că mai e până mâine, văd când mă trezesc.

A doua zi dis de dimineaţă. Mă gătesc, una alta, înainte să arunc hainele de gală pe mine, zic ia să mai verific o dată că trebuie să ajung la ora aia şi să recapitulez adresa. Evident, redeschid mailu’, tabelu’ şi mă zgâiesc. EU, 9 martie, 12.40, hei, dar azi e 10…parcă. Duc cursoru’ mouseului mai jos, şoc şi groază. Azi, 10 martie. …the f#%^, ce naiba fac?!

Da, interviul meu fusese ieri. Eram programată, dar…neprezentată. Pun deştele repede pe taste şi încep să scriu scuza. Reală, de altfel. Eram atât, dar atât de convinsă că interviul meu e joi, încât nu m-am mai uitat pe tabel, să mă conving. Să mă dezmeticesc, mai degrabă; interviul este miercuri. Mier-curi! Dar cum la orele de mate din liceu 2×3 mie îmi mai dădeau şi 5, nu-i de mirare, zău.

Mi se răspunde o zi mai târziu şi mă invită la interviu pe…31 martie, între orele 9-12. Perfect, ce să mai zic.

Da, aproape trei săptămâni mai târziu. Ghici ce am făcut după ce am primit mailu’ respectiv. Am dat sfoară-n casă că pe 31 TREBUIE să ajung acolo, TREBUIE să mă trezesc devreme şi NU trebuie să întârzii.

Realitatea? Cred că am ajuns pe ultima sută de metri. Mintea mea creaţă ţesea un scenariu de genu’ aaa, oricum voi fi singura, ce mai sunt şi alţi uituci aşa ca mine? Bineînţeles că nu; sunt ediţie limită, d’oh! Ptiu, să nu mă deochi…

Îhî, întocmai. Am avut mult de aşteptat, că la uşă mai erau nişte persoane împrăştiate. Nu cred că maxim şasă, dar până-n zece, oricum.

Ah, şi interviul a durat mai mult de 10 minute, cât era durata iniţială, din tabel.

Dar iată că, cu toată întârzierea mea, am făcut parte din echipa respectivă. Şi în 2011. Şi în 2013. Şi urmează şi în 2015. Pam pam.

Şi nu, nu m-am lecuit de întârziere. Presimt că voi gafa mai rău anul ăsta. Partea cu interviul a trecut, dar când o pleca maşina fără mine la aeroport, ia să-l vezi pe Usain Bolt alb şi muierit… 😀

Ioi, da’ n-am făcut cam multe rime pe aici?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: