ţâfnoasa

Cum recunoşti un manager i…nteligent

In De la mine pentru…, ţâfnoasa spune… on 17/02/2015 at 14:20

S-a urcat scroafa-n copac de la începutul anului. Da, da, ai citit bine. Chiar de ningea-n draci, tot s-a suit. Şi nu-mi spune că te-a pufnit râsu’ când ai citit asta, că n-ai auzit vreodată de aşa ceva. Pe naiba.

Sunt sigură că butonând telecomanda urmărind programul tv favorit, aka discovery, gen, ai văzut căpriţele alea suite prin copaci. Ei, alea au mâncat cu atâta poftă frunzele de s-au transformat, puf!, în scrofiţe fancy.

Băi, deci o descriere mai bună pentru un manager id…nteligent zău de-am găsit acum. Ce ziceam în titlu? Cum recunoşti un manager i..nteligent?

Păi, să vedem. Din nefericire de vreo 2 luni îmi mănâncă corazonu’, iar ieri am primit o confirmare cât mine de mare că oricât vrea top managementul să-ţi facă promovare bună pe site, tu dai cu bâta-n baltă (să vorbim frumos, adică) tot timpul, nu neapărat când ţi-e lumea mai dragă.

Buuuun.

Tu, umil angajat, fără căţel, purcel, facturi de achitat, te angajezi. Că, de, de ce să tai frunze la câini acasă (acum le tai pentru scrofiţe)?

Şi îţi vezi de treaba ta, toate bune şi frumoase. Managerul n-are comentarii despre munca prestată, nu ţi se spune de plângeri, de nimic, nada, zero barat. Da’ fix acu’ când ţi-e lumea mai dragă ajungi într-un loc unde se-nchină un pahar de şampanie în cinstea EI, care va fi avansată la rang de…manager. Îţi cam pică faţa, e drept, da’ n-ai decât să accepţi…

Şi mai durează vreo alte două luni până îşi intră-n drepturi. Timp în care nu iese din biroul în care e ancorată. A se citi că îi e lene să se deplaseze din punctul A în punctul B, habar n-ai ce hram poartă, nu există interacţiuni. J

Trec sărbătorile şi hop, apare scrofiţa-n copac. Nimic din ce făceai până în acel moment nu e bine. Şoc şoc şoc!

Ok. Îţi ştergi lentilele mai bine şi…mai arunci o dată privirea. Păi, nu acelaşi lucru făceam şi până acum şi nu existau comentarii? Nu treceai zilnic pe aici în drum spre bârlog şi te durea… ah, nu, că totuşi stăteai pe scaun… …nu?!

Dar hai să nu mă lungesc, că-mi creşte tensiunea şi acu’ am iar de muncă.

Pentru că urmează o şedinţă cu care ne ameninţă de vreo lună de zile, iar eu nu voi putea fi prezentă (din cauză de job), ieri îmi dă un ghiont şi mă ia la o discuţie. Discuţie în care se poartă un monolog pentru că, de, în momentul în care spui lucruri probate…îi sare olecuţă ţăndărica pentru că, nu?!, ea este manager, iar tu… ghici ce eşti tu. Aplauze, mulţumiri.

Aşaaaa şi urmează un monolog de vreo zece minute în care avem hashtaguri gen: scârbă, zâmbet, jobfrumos, eştipraf.

Pe principiul:

Trebuie să zâmbeşti tot timpul!

Păi, stai puţin, că există şi zile în care n-ai chef să zâmbeşti, poate nu te simţi bine, eu ştiu?!

Aaa, dacă există zilele aleaaa (ştii tu care), iei o pastilă, bei o cafea şi îţi revii.

Băi, eşti reală, fiinţo!? Nu toată lumea bea cafea! Acu’ obligat forţat tre’ s-o fac?! Poate-s alergică la cofeină, na, înghite-o p-asta.

Este un job frumos!

Da, stai şi tu vreo 8 ore, cel puţin, în picioare şi mai discutăm apoi despre frumuseţea jobului.

Aaa, nu, că şi eu am plecat de aici.

Da, ce zicea mutu? Păi, cum poţi să mai scoţi tu asemenea berze din gură când dacă te pun să cauţi un nume în aplicaţie te uiţi la mine ca la nave extraterestre?! Sau când mă pui să fac lucruri care nu-s în fişa postului MEU?

Trebuie să saluţi!

Auzi, pisi, omu’ nu se salută de la un km distanţă decât dacă ştii că are altă direcţie, nu moaca ta. Şi nu-mi spune mie care-s cuvintele alea magice când tu n-ai auzit în veci de mulţumesc când…îţi aduce omu’ un pahar cu apă. Bine?

Trebuie să fii aranjată tot timpul!

Pisi, ia trezeşte-te tu la 4 jumate şi vorbim apoi. Aaa, stai, că tu te-ai ofuscat tare tare când te-am sunat la 8 să te-ntreb unde găsesc nişte chestii necesare pentru bunul mers al lucrurilor. Pentru că trebuie să ne rugăm ca să avem ceva după care oamenii care plătesc urlă. Partea bună e că acum avem în permanenţă lucrurile respective. J

Aaa, aici mai intră chestia cu “tre’ să fii machiată. Uite, eu când sunt nemachiată mă întreabă lumea dacă-s bolnavă”.

Deci. Aici mă apucă râsu’. Deci cât de urâtă poate fi o persoană, deci cât de rău poate arată dacă cineva întreabă aşa ceva când nu se tencuieşte pe chip? Hahaha, sorry, pauză de râs. Hahaha!

…cele de dinainte

…aveau soluţii pentru orice, d-aia au avansat, că n-au stat 3 luni şi dup-aia, hop, au ajuns mai sus.

Dragă pisi, am simţit ironia. Te oftici că am gândit mai repede decât tine şi că mă simt capabilă să avansez într-o perioadă mai scurtă decât ai făcut-o tu? Altfel, hai, las-o baltă, să zic c-am auzit cum au avansat cele de dinainte ar fi ipocrizie din partea mea. Dar dacă ţi-o zic p-aia dreaptă că am văzut cu ochii şi lentilele mele? Eeeii, din nou, înghite-o p-asta. J …ca multe altele, desigur. 🙂

Da, simt că-mi pui beţe-n roate, dar atâta timp cât nu vine Popescu, Ionescu, Georgescu să mă tragă de mânecă că nu le place cum fac cine ştie ce în faţa lor, de ce te-aş crede pe tine? Că lansezi zvonuri false doar pentru că nu eşti în stare să iei taurul de coarne atunci când trebuie? Că mă pui să dorm vreo şase ore că mâine dimineaţă trebuie să fii aici la 7 şi 10, spune merci aşa, că managementul voia să vii de la şase… (ajung la 7.20 şi nu mă aştepta nimeni cu flori la uşă, nici telefonul nu zbârnâia, că nu am fost eu acolo la 7.15, cât spusese ultima dată)? Aaah.

…există reclamaţii!

Aici vorbim despre hashtagul “scârbă”. Pentru că pisi compară mere cu pere. Şi când contraataci, zbang, îţi trage una cu “spune tu o soluţie”. Pisi, nu eu sunt în funcţia de conducere. Caută soluţii TU ca să fie toată lumea fericită. Ţie ţi-e jenă când primeşti reclamaţii, cică, nu mie. Că mie nu mi-a spus nimeni nimic. Şi dacă se citeşte pe faţa mea ceva, sorry, nu-s actriţă, nu mă pot ascunde.

Pe vremea ta, că tot ziceai că ai trecut şi tu pe aici, sigur nu făceai asta. Aşa că, da, nu comparăm mere cu pere. Tot fructe sunt, da’ hai să facem teoria chibritului cu forme, gust sau e prea complicat pentru capul blond şi unghiile false?

Aaaaah, iar de ceri să vezi şi tu reclamaţii alea sau sugestiile că, la naiba, eşti om, eşti curios, o auzi pe pisi:

Daaa, o să le arăt la şedinţă, o să-şi noteze fetele, o să afli şi tu…

Pisi, dacă te fofilezi, înseamnă că minţi. Minciuna are picioarele scurte. Şi până nu văd ceva scris negru pe alb (deşi da, poţi falsifica şi tu, asta dacă te lasă unghiile false să scrii sau…mai ştii s-o faci), lasă-mă-n durerea mea, că oamenii cu care discut sunt încântaţi de energia şi veselia mea, uneori. Başca îmi duc lipsa! Ah, modestia, ştiu. J

Altfel… că nu-s veselă când te văd pe tine, sorry, nu toată lumea are capacitatea de a-şi ascunde nemulţumirea şi ura, îmi pare rău!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: