ţâfnoasa

Blog de modă?

In ţâfnoasa spune… on 13/12/2014 at 15:16

“îmi place cum te îmbraci”, “te îmbraci mişto” am tot auzit în ultima lună de zile. Între noi fie vorba, nu ştiu de ce, că haine groase am puţine. :)) Şi singur nici “mişto” nu mă îmbrac. Adică “mişto” ăsta sună într-un fel, aşaaaa… funky. Pe naiba! Eu şi mişto…

În fine. Şi atunci mi-a fulgerat mintea – păi, ce, n-aş putea să mă fac blogăriţă de modă? Adică, ce-i aşa complicat? Îmi iau haine ieftine, mă pozez (de fapt, mă pozează o terţă persoană), postez pozele şi aia e. Lumea aplaudă.

Da’ ceva mi-a curentat bibilica. Păi nu eu ziceam că îmi displac maaaaxim, maxim am zis, blogăriţele de modă astea mici care pur şi simplu îşi arată hainele şi apoi le scot la mezat? Aoleu, da’ di şe? Păi pentru că hainele alea au o calitate îndoielnică. Mă rog, în unele cazuri fotograful poate face multe, da’ şi ăla e de mâna a doua. Mdeci, să fiu blogăriţă de modă am observat că înseamnă să duc la h şi m sau să răscolesc site-urile alea din China care vând online, să îmi iau haine fiştichii peneve, a.k.a neprobate (alea sunt la modă, daaaa?!), să mă îndes în ele, îmi despletesc păru’ şi mă duc în mijlocu’ străzii cu o atitudine de femme fatale şi aia e.

Zău?

A fi la modă şi a te îmbrăca mişto sunt două lucruri paralele.

Uite, eu, par example. Îmi plac culorile. Şi nu-s la modă în mod cert, că nu dorm prin magazine. Încă am casă şi-un pat mare. :)) Iar hainele mi le cumpăr rar. Mda, există persoane de gen feminin care fac asta. 🙂

Da’ şi când mi se pune pata, apăi să te ţii. Răsfoiam acu’ ceva timp albumele mele cu poze şi în loc să mă minunez de moaca mea, mă gândeam că peste 70% dintre hainele de pe vremuri rezistă şi azi. Da, bine, culmea e că mă mai şi încap. Cel puţin alea din 2009 încoace. Cine a mai făcut vreo descoperire d-astea, să ridice mâna! …şi dovada! 😛

Da’ cum să nu se întâmple asta? Păi, cine-o mai da vreo 500 de lei pe-o pereche de jeanşi? Ăla io,ăla io… Normal că atunci mănânci mai puţin, că doar n-ai dat banii degeaba pe ei. :))

Mă rog, voiam să spun că a te îmbrăca bine nu înseamnă să faci ca mine (deşi da, ai putea face; cumpăr rar şi…se vede în portofel, fir-ar), ci să cumperi lucrurile alea ale naibii de simple pe care le poţi combina uşor şi care, la naiba, şoc şi groază, să îţi stea bine. Nu e ca şi când n-aş fi văzut madame care se visează stiliste pe blogspotu’ sau wordpressu’ din dotare, îndesate în nişte rochii strâmte (oare fermoarul de la spate era închis?), cu picioarele strâmbe şi rochii scuuuurte, cu…câte şi mai câte. Aaa, şi că tot e sezonu’; botinele nu-s pentru toate picioarele. Adică na, ca număr, da, da’ ca model, clar nu!

Eu impresionez audienţa prin haine…simple. Ptiu, să nu-mi deochi modestia, te rog. Aaaaa, şi prin faptul că iarna, când e mama gerului port pantofi peep-toe cu rochie, dar fără dres. Sau chiar sandale. 🙂 Mna, evenimentul poate o cere. D-aia există maşini, nu?

Şi că tot veni vorba despre încălţăminte, frate, pantofii cu platformă d-aia de 5 cm în faţă sunt de-o oribilitate crasă. Nu deţin aşa ceva şi nici nu-i scriu moşului să-mi aducă o pereche. Sinceră să fiu, de ce ar purta cineva aşa ceva? …ca fata zic, băieţii din zilele noastre sunt cam pitici, mdeci…explicaţia care e? că nici picioru’ frumos nu-l fac, îmi pare rău pentru dezamăgire.

Să revenim. A te îmbrăca frumos nu înseamnă a cheltui banii pe la Gerard Darel, Stefanel, Massimo Dutti (deşi merită, o zic drept :D), ci a culege hainele de la Zara care te fix avantajează. Când te ştii crăcănată, nu porţi lucruri care să atragă atenţia asupra acestui lucru. Soluţii? Mnu ştiu d-astea. Pentru sfaturi avizate încearcă la masa cealaltă, unde scrie Iulia Albu. 🙂 Eventual nu purta jeanşi skinny sau fuste strâmte. Dacă ai picioare butucănoase, adios fuste scurte. Dacă te ştii dotată, nu te arunca spre bluzele XS cu decolteu adânc. Ai toate şansele să îl afişezi în toată splendoarea când ţi-e lumea mai dragă (sau o faci voit, mna..).

Aaa, când ştii că ai portbagaju’ mare, atenţie mare la modelul de fustă pe care îl cumperi. O zic din proprie experienţă! Da, eu sunt aia care nu-şi găseşte o fustă normală, care să nu o facă să arate ca o raţă, iar când o nimereşte pleacă cu pantofi din magazin, că, de, e prea roşie fusta aia…

Experienţele mele de leoaică tânără, iubirea, vor urma. Cândva, anu’ ăsta.

P.S.: Tot în ultima lună mi-am cumpărat o salopetă. Şi nu mai ies din ea (de aici şi începutu’). Nu-s la modă, că o îmbrac prea des, nu? Ghinion… Ptiu, ptiu, piei, drace!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: