ţâfnoasa

Cum îţi place AICI?

In ţâfnoasa spune… on 17/09/2014 at 12:45

N-aş băga mâna-n foc, mi-e frică să nu rămân fără ea, dar aproape sigur ai trecut printr-un interviu de angajare sau o discuţie despre… un loc, să zicem, şi te-a trăznit întrebarea “cum îţi place (la noi)?”.

Dacă n-ai păţit-o, află de la mine că o să ajungi în momentul ăla. Eu am păţit-o. Prima dată? Interviu.

“Şi, cum ţi-a plăcut la facultate?”

M-a trăznit. Mai sunt vie? Respir? Văd bine? Sunt întreagă?

Frateee, sunt într-o agenţie de relaţii publice, publicitate, mama ei. Am în faţă un director general şi o PR-iţă care lucrează în agenţie, ia bani pentru asta şi pune întrebări tâmpite. Cum ‘mnezeu…

Am bâjbâit ceva gândindu-mă că e prea devremeeeee, lumea încă nu s-a treziiiiiit (bine) şi eu trebuia să găsesc un răspuns genial – “îmi place la facultate?”.

“Cum ţi-a plăcut la facultate? Cum ţi-a plăcut la facultate? Adică “ţi-a plăcut la facultate? Ţi-a plăcut la facultate? Ţi-a plăcut la facultate? Iuhuuu, trezireaaa, ţi-a plăcut la facultate?”. Ok.

A doua oară. “Cum îţi place aici, la noi?”. Tipa, din generaţie cu mine. N-am făcut aceeaşi şcoală, dar tot aş fi avut pretenţii.

Reacţia?

Recapitulare. Cum îţi place aici?

Momentul ăla când interlocutorul deschide la boca şi grăieşte inofensiv…ce ziceam mai sus.

E fix momentul ăla când zâmbetul de pe moacă devine tâmp, ochii-s cât cepele, gura rămâne, totuşi, întredeschisă, iar eu ezit vreo 2 secunde să răspund. De ce? În capul meu e blanc. Cum Dumnezeu să-mi placă aia/aici?

Ok, nu vorbim despre gogoşi, să răspund “cu glazură de ciocolată”… vorbim despre un loc. De muncă, de relaxare. Pe care, eventual, nici nu-l cunosc bine. Deci cum să-mi placă aici!? Nu vreau să reorganizez spaţiul să spun cum mi-ar plăcea să arate biroul X şi recepţia şi bucătăria. Mă întrebi aşaaaa, despre intrarea primitoare sau nu, despre prima interacţiune cu colectivul. Adică bună-bună. Corect?

Ideea e că-i fix momentul ăla când îmi vine să mă bucur că alţii-s mai proşti, iar faptul că-mi ia vreo 3 minute până să mă dumiresc cu câţi “i” scriu “membri” e apă de ploaie pe lângă întrebarea asta. Care, apropo, e cea mai proastă care a existat vreodată. Părerea mea.

De fapt…există vreo întrebare mai cretină decât asta?

Anunțuri
  1. Da, unde te vezi peste cinci ani, care e cea mai importanta realizare a ta, care e cel mai important esec al tau si lista ramane deschisa…

  2. „Cum iti place la noi!?” doar in Ardeal am intalnit. La Cj am terminat facultatea,eu fiind din Iasi.:) La multe astfel de intrebari am fost „nevoita” sa raspund. De regula cu…..”fain”!

    Multumesc pt. punctarea numarului de „i” din finalul unor cuvinte! E motivul meu de suicid zilnic. Efectiv renunt sa citesc un text, orice text, la prima greseala de acest gen. „A fii”…”sa vi”… Sa mor, nu alta!

    P.s. imi place mult ce/cum scrii! Cu doi „i”:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: