ţâfnoasa

Raport auto – prima lună (de acomodare, cică)

In Auto, ţâfnoasa spune… on 01/04/2014 at 06:35

Nu, nu mă laud că-s cea mai cea. Dar după ce trece un pic de timp de la vreo prostie d-asta parcă nu-ţi vine s-o mai ţii doar pentru tine. Să nu mai pui la socoteală că de la o vârstă uiți de la mână pân’ la gură așa că ce-i scris te amuză oricând citești. 😉 Ce, atunci erai mai mic şi mai prost. Între timp ai mai crescut… 😛 Trecând peste incidentul recent cu care ÎNCĂ sunt tachinată şi n-a fost nicio tragedie, ar trebui să trec în revistă experienţa de şoferiţă din ultima lună de zile. Pentru că, da, în ultima lună am pornit maşina mai des decât am făcut-o în ultimul an şi jumătate. 😀 Acu’ o lună am avut maşina aproape la scară. Deh, nu era niciun loc liber chiar în faţă şi am primit-o pe colţ. :)) Cado’, adică.

Ce-am făcut în timpul ăsta? Păi mi-am primit cheia, m-am suit la volan, mi-am aranjat scaunul, că oglinzile erau bine, şi-am purces la benzinărie. Da, mi s-a oprit motorul înainte să ajung la pompă. Şi ce? Pentru unii e un ritual. Parc-aşa-mi amintesc eu că spuneau… În cazul meu se întâmpla şi mai des când trebuia să dau cu spatele şi nu aflasem că trebuie să folosesc două pedale… 😀 De data asta n-am accelerat suficient şi nu ştiam pe unde s-o iau ca să nu hârşâi cineştiecedesubea din cauza canalelor înalte de la “peco”. 😀 DSC044020

Şi-am pornit apoi către destinaţia aproape finală. Prioritate, semafor, “accelerează mai mult şi schimbă că se duuuuuce” – cam aşa se-ntâmplă când ajungi la volanul unei maşini pe care nu ai mai condus-o până atunci. 😀 Şi m-am duuuus. Am primit explicaţii despre toate butoanele şi acum da… ACUM ŞTIU SĂ APRIND LUMINILE! 😀 Mâine vei afla de ce spun asta.

Evident că n-a lipsit nici sfatul “ai grijă că maşina eeee… e puternică. Fuge, fugeee”. 😀 No, bine. În aceeaşi zi am mers la Auchan şi am parcat pe DOUĂ locuri de parcare. Acu’ nu ştiu dacă tu cunoşti locurile lor de parcare, dar sunt ale naibii de înguste şi câteodată am impresia că dacă parchez între două maşini n-o să mai ies de acolo decât dacă există vreo trapă. Şi cum n-am… Dumnezeu cu mila! 😀 Tot acolo am ajuns şi-n a doua zi pentru că DATORITĂ euforiei de moment am uitat să cumpăr tot! 😀 De data asta am mers în parcarea subterană pe UN singur loc. 😀 Ah, ţi-am zis că n-am făcut cunoştinţă cu niciun zid sau stâlp din interior? În aceeaşi zi, adică prima, am ajuns şi pe malul drept al Dâmboviţei, vîîîîj, şi apoi la o spălătorie (nu, nu am spălat maşina în Dâmboviţa, cu mine, cu tot!), loc care mi-a dat palpitaţii că o lua maşina la vale. “Da’ mi-a zis că nu tre’ să trag prea tare de frâna de mână, da’ maşina fuge. Eu ce fac acum?!” Dau un telefon… saaaau trag mai tare de frână. 😀 Bingo!

În aceeaşi săptămână am şi înmatriculat-o. Pe sistemul “vino vineri, dar nu mai târziu de şapte”. Păi cum să fac asta dacă eu am seminar până la şase?! Am decoperit. Cam 20 de minute am făcut de la Leu până în Pipera, cu tot cu aglomeraţia de la Aviatorilor. 🙂 Şi când ajung sunt întâmpinată nu de vreun “bine-ai revenit”, ci de-un “n-aveeeeeeem, n-aveeeeem”. Hai, domn’ Popa că m-am încadrat în timp şi dacă nu-mi dai ce trebuie, te spun! :)) Drept mită am primit şi-o copertă de talon pe care scrie Porsche. Hahaha. Ce glumă bună, domn’ Popa. Noroc că te cunosc… Ha!

Ş-apoi, ghici ce, am fugit la benzinărie. Benzinărie pe care, evident, că am ratat-o. Nu că n-am ştiut unde e, dar nu ştiu ce-a fost în capul meu de-am luat-o PE pod şi nu PE LÂNGĂ pod. Partea bună e că nu mi-e zona necunoscută; a trebuit să întorc. Eventual nu pe linie continuă. Şi dublă! Aşa că… iată-mă, eu aia care mai bine ocoleşte decât să se complice cu altele, cum am întors, surprinzător, din trei mişcări, pe o străduţă. Să mai pun la socoteală faptul că pentru a ajunge la benzinărie am făcut o nefăcută pe sub pod? Şşşt, să nu mai afle nimeni. Tipă la volan, ochelaristă, maşină cu numere roşii… Vreau să cred c-am fost iertată! 😀

Am ajuns la benzinărie şi a trebuit să aştept. Ştiam ca trebuie să pun benzină 90. Mă uit acolo, şoc şi groază. Nu era decât motorină şi benzină 95*. Zău?! Dau un telefon.

“Eu ce pun? Că nu e benzina aia de care mi-ai spus. E doar benzină d-ailaltă. …şi motorină parcă nu-i trebuie”.

“Aaaa, păi nu e, pune d-aia, 95”.

“Păi ai zis că 90…”.

“Nu, pune d-aia.”

„Sigur e bună?”.

“Sigur”.

Mmmbine. *nu-s sigură că n-am inversat cifrele, da’ ideea e aceeaşi. Ok. Acum ştiu cu ce benzină trebuie să alimentez, dar… cum o fac?! Pompa e pe aceeaşi parte cu rezervorul, toate bune, dar cum se foloseşte pompa?! Pauză.

Şi iată-mă cum cobor din maşină să mă uit după tipul cu şapcă. Îl zăresc şi mă bag înapoi în maşină, ca un popândău. Între timp, evident că tipul cu şapcă îşi termină treaba şi îl văd că pleacă. Serios!? Pleacă şi maşina din faţă, înaintez şi eu… şiiiii… dacă nu vine îl caut că eu nu ştiu nici să deschid rezervorul! îl văd că vine. Pfiu, deci m-a văzut. Îi dau cheia, îi spun ce vreau şi plec să achit. Merita şi el un supliment pentru ajutor, nu? Aşa a gândit şi monsieur. 🙂

Bineînţeles că nu doar asta am făcut întreaga lună.

Exceptând „slalomurile” de pe lângă Bucureşti în drum spre Palatul Stirbey şi Parcul Naţional Comana, am mers la ţară. Şiiii… am încercat şi viteza a cincea. Ioooi. Am aşa emoţii de fiecare dată când trebuie să apelez de ea… de numa’. Oare oi fi băgat-o bine? :)) Până acum, da. 😛 Am şi depăşit deşi nu mai era mult până intram în localitatea în care e musai să mergi cu 50 km/h. Nu-i aşa că depăşirea nu se face cu 60 km/h? 😀

Dacă mai nimereşti şi vreo maşină de poliţie în faţă/în spate, o bucurie. 🙂 De alaltăieri am aflat şi cu cât poţi să depăşeşti limita de viteză. 😀

Am plecat pe un soare orbitor şi m-am întors în alt anotimp, toamnă-iarnă, gen. Ștergătoare, fâs-fâs, curbe, denivelări, localitate. Am trecut cu bine peste toate catacombele de pe drumul de la ţară; am mers cu a-ntâia deşi ştiu că nu-i bine, dar şi aşa şi tot mergea prea repede, iar dacă mă-ncercam cu-a doua zici că zburam ca pe autostradă. 😦 Dar uite că n-am luat nicio piatră niciun bolovan sub bară şi nici n-am rămas înţepenită pe la cuca măcăii. Dar timpul încă nu-i trecut, plus că am luat destule prin Bucureşti sau pe centura lui. 😀

Altfel, să mă mai laud că am şi întors pe stradă fără să fie nevoie să deschid porţile? Ei, iată performanţă! :)) La întoarcere am folosit şi faza lungă, şi ştergătoarele şi pedalele, normal. Şi am ajuns cu bine. Şi am şi parcat în siguranţă, FĂRĂ să lovesc puietul din spatele locului de parcare, aviz celor care mă TACHINEAZĂ de vreo trei zile-ncoace.

Tadaaaaaaaaaam. Şi reuşita aia care merită să fie scrisă în calendar. Ştiiii, cândva a fost ziua internaţională a fericirii în care eu nu am făcut nimic deosebit. Ba da, am făcut. Am fost la concertul Voltaj la care, bineînţeles că am întârziat, daaar am găsit un super loc pe care am parcat perfect. 😀 Cu faţa, ce, te aşteptai la altceva? :))

A doua zi am fost fericită MAXIM. Am reuşit să fac o parcare laterală aproape ca la carte. Nu te bucura. Nu mi-a ieşit din prima, ci din a doua încercare. A se reţine că de când am permisul am fugit de parcarea laterală ca dracu’ de tămâie şi dacă eram nevoită să parchez aşa, intram cu faţa. 😀 Aşa că am fost fooooarte surprinsă când am văzut maşina paralelă cu bordura. Şi eu făcusem asta!!! La naiba, în puii mei. Şi n-am şters nicio aripă, nici a mea, nici a altora, şi nici vreun gard care oricum nu era în zonă. 😛 Ei, mai spune ceva, tu, tachinatorule!

Stai că era să uit ceva şi mai important. Pornirea din rampă e iubirea mea din tinereţe pe care o ocoleam cu zâmbetul pe buze. 🙂 Dar ce te faci când rămâi în mijlocul dealului, la Cotroceni? Să întorci nu poţi. Să o iei pe trotuar nu poţi. Să opreşti, niet. Aşa căăăă… mergi mai departe. Maşină abia intrată în posesie, şofer experimentat vechi (da, da, da). Să pornim. FĂRĂ să folosim frâna de mână că aşa orice fraier ştie să pornească. 😀

Da, da, da. Acum dau din coadă. Pentru că m-am oprit de vreo cinci ori în rampă şi am plecat cu bine, fără să-l pup pe cel din Dacia din spate. Ptiu, să nu-l deochi c-a păstrat şi el distanţa. :))

Aaa, şi trebuie să mai am o nereuşită, nu-i aşa? Zău de ştiu să dau cu fâs-fâs geamul din spate. Când plouă ştiu să folosesc ştergătorul, da’ dacă-i murdar, nu-i de bine. Şi nici să cobor din maşină să-l stropesc manual nu cred că e indicat. Nu în Bucureşti. :)))

Cam asta am reuşit să strâng într-o lună de zile – situaţii mai penibile au fost înainte de luna asta. Foarte penibile, de fapt… Sper că nu va urma NIMIC mai palpitant de-atât*. 😛

*mi s-au adus în discuţie serpentinele. Va urma. Din nou. Cu bine de data asta. Sper.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: