ţâfnoasa

Pe lângă drum, pe lângă gard…

In Trecut-am şi eu p-acolo on 17/03/2014 at 07:45

Ieri fusei la Știrbey acasă. Palatu’ Știrbey, domne. Am făcut o promenadă prin domeniu, fără să cheltui niscavai bani la promenada ailaltă.

DSC041820

Am plecat de acasă, după ce-am aruncat un ochi pe hartă setat punctul de plecare şi destinaţia pe Google Maps. Buuuun. Vreo 26 de kilometri, puţin peste jumătate de oră.

Pun’te la drum.

Şi-am ajuns pe centura capitaleei. Oioioooi şi vai di mini! Atâtea gropi, cârpeli, lucrări cam abandonate, şine de cale ferată, gropi, drum strâmb ca să nu-l fac surpat, catacombe şiiiiii… lista rămâne deschisă.

Băi, şi tocmai ce-am văzut ieri un breaking news de showbiz de tipul “(da,) Breaking news! Șoc şoc şoc! Smiley a rămas fără permis de conducere şi a plătit o amendă co-lo-sa-lă! (de vreo şapte sute şi ceva de lei) după ce-a mers cu vreo 177 km/h pe…şoseaua de centură!”. Pam pam. Dar cum, cum să mergi cu o asemenea viteză? Da, bine, apăsând pedala de acceleraţie… DAR UNDE??? Că şi pe porţiunea aia bună sunt capace de canale care te trezesc instant. 😦

Deci… Cum ajungi la Palatul Știrbey?

Păi depinde din ce direcţie vii. Eu am ţinut-o drept pe şoseaua de centură – înspre Buftea –  (cât de drept am putut, ocolind gropile…), până am dat de indicatorul de Mogoşoaia (în dreapta pentru mine) şi l-am urmat. Şi-am tot înaintat pân-am trecut şi de Palatul Mogoşoaia, şi de un pod, şi de-un sat şi pac! într-o curbă am făcut stânga. Deh, iar indicatoare.

Şi iar am înaintat pân-am dat de ea. De intrare, adică. Am parcat în faţă (fără bani) şi-am intrat. N-am plătit intrare deşi e-un panou prin care se anunţă că-i proprietate privată şi dacă nu îi place cuiva faţa ta… te cam poate da afară. :))

Dar nu bag mâna-n foc că în alte zile nu s-o plăti vreo taxă de intrare. Ah, programul e de luni până duminică, între orele 10.00 – 18.00, numai marţea e liber. Cred că totuşi pentru restaurant, dar se poate verifica pe aici sau chiar aici.

Şi-am intrat, şi-am dat de asta. Pe sistemul „eu ce văd/fac la Știrbey?”.

a DSC043040

Prima clădire. Nimic interesant pentru vizitatori.

b DSC042990

Sala Regina Mariei e mai tânără decât Regina însăşi. Sigur! Iar accesul nu cred că mai era interzis dacă plăteai bine pentru vreun eveniment, ceva. 😛

c DSC042970

e DSC042930

Da, puteai intra cu maşina pe domeniu. Nu-s sigură că n-ar fi trebuit să plăteşti. N-am încercat, nu ştiu. Da’ nu plâng ăştia că nu pot intra cu maşina până-n palat? D’oh! Staticilor!

d DSC042960

Ta-daaaaaa! Palatul, la prima vedere. După vreo paişpe ani. Atunci l-am văzut prima oară, dar zău de-mi mai amintesc cum arăta. Ştiu doar de fântana din faţă, de mobilierul mişto din interior şi de nuferii de pe lac. 😀 Care, evident, nu existau ieri. Aaa, şi deşi în poze vremea pare aşaaa frumoasăăă, în realitatea bătea un vâââââânt de mai că mă lua pe sus. 😦 Apoi, din ce-am văzut, pavilionul ar fi un ditai coooortu’ cu o capacitate de vreo 500 de persoane.

f DSC042190

N-am idee cât de adânc e lacul, dar am trecut de vreo trei ori cu bine pe pod. :)) Și nici prin cap nu mi-a trecut că se poate pescui. Crab, caras şi biban. Mmm…

g DSC042240

Tu, răţuşcă ţanţosă. Era în stand-by pân’ i-au venit amicele. Sau amicii?

h DSC041780

Ea, lebăda neagră, “vorbea”. Un fel de mac-mac, pac-pac… Nu-s pui de lebădă să reproduc, da’ p-acolo. Şi nu prea părăsea incinta. 2 metri stânga, 2 dreapta, hai vreo 3 în spate şi vreo unu-n faţă. Nu mai mult că pişcă! 

i DSC042280

Uite-i, măi, ce pregătiţi erau! Ei, câţiva străini (habar n-am de unde veneau, dar sigur vorbeau engleză) care hrăneau gâştele 😀 cu un pumn de cereale, fulgi de porumb…

j DSC042340

Oare-o să crească şi blogul la fel? Bine, bine, ştiu că nu e încadrată excepţional, dar am încercat şi eu. 😛

k DSC042350

Iată capela! Când să mă pozez şi eu în faţa ei, hop, un paznic care dă cu “bună ziua” şi “nu mai faceţi poze, n-aveţi voie, e directorul p-aici”. Acu’, sinceră să fiu, în ce era, oare, deghizat directorul? În veveriţă? Zău că n-am văzut… Adic-am văzut vreo trei veveriţe, dar în mărimea lor naturală. Iar străinilor de mai sus cu care s-a intersectat sub lentilele mele nu le-a zis nimic. Ei, na! Eu fac pariu că nu ştia engleză şi d-asta nu i-a băgat în seamă când se pozau de zor pe pod. Sîc!

l DSC042590

Eeeei, uite-o tanti care se hodineşte. De ce? Păi pentru că şi duminica se munceşte “la palat”. Chiar dacă bătea un vânt zdravăn, tanti asta şi ceilalţi se chinuiau să adune frunzele de pe iarbă.

DSC042830

Pe partea asta a palatului mirosea a mici şi-a mari… A venit primăvara, ieşim la iarbă verde, cum să lipsească micii? Prânz domnesc, domne!

DSC042850

Iată şi câţiva clienţi. Cred că nu prea erau români, c-am şi văzut în parcare un taximetru. Nu, nu cred că un român neaoş şi-ar fi permis să iasă din oraş cu taxiul. Impersonal, adică proprietate neproprie. ;))

DSC042900

Fântâna pe care o înţeleg de ce nu vrea apă. Dar covorul dimprejur, zău că nu. 😦

DSC041910

Turnul de apă construit de monsieur Saligny.

DSC041990

Mmm… aici cred c-ar fi trebuit să existe nişte ponei.  Sunt în vacanţă până când se deschide sezonul estival, zic. 😀

DSC041980

Iat-o! Prinde-o, măi! În poză, normal. 😛 Atât am reuşit, am limită la zoom. :))

DSC043060

Românii au talent, nu-i aşa? Greblă am mai văzut la viaţa mea, dar nu din şuruburi.

Pe final…

DSC042940

Detalii  – part 1.

DSC042950

Detalii – part 2.

Astea fiind zise, vă provoc să-mi spuneti ce destinaţii aproape de Bucureşti cunoaşteţi! Hai, e rândul vostru. 😛

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: