ţâfnoasa

Colindăm, colindăm, iarnaaaaaaaa… Nu-i aşa?

In ţâfnoasa spune… on 28/12/2013 at 01:48

Cam da.

Însăăă în cazul în care te-a aşezat ăla mic şi negru într-un apartament situat la parterul blocului, ehe, păi să nu îţi pui speranţa că vreodată va veni cineva să îţi zică de bine ori să-ţi dea cu sorcova-n cap (eventual copiii vecinilor care nu te suferă) că aşa-i tradiţia.

Image

Uite cum stă treaba. Se iau două-trei-patru bucăţi de copii (mai mici, mai mari, nu contează. În zilele astea foamea e mare, oricum). Sună la interfon şi dacă nu au norocul ca cineva să apese pe butonul magic, fie pleacă mai departe, fie aşteaptă lângă uşă că poate-poate o fi vreun membru al familiei rătăcit pe străzi. 😛

Apoi, ajung în interior urcă la ultimul etaj şi încep a colinda. Ori cântă într-una şi sună la uşi în speranţa că i se va face milă cuiva şi va deschide să le dea o clementină, ori întâi apasă pe butonul soneriei şi dacă se iţeşte vreun cap prin crăpătura dintre uşă şi toc întreabă timid “Primiţi cu colindul?”. Acum, ce-i drept, baba Safta, la uşa căreia au sunat, pregăteşte cârnaţii pentru musafiri, mormăie un “nu” şi trânteşte uşa. Păi cum îţi permiţi să o deranjezi?

Şi dacă aşa stă situaţia sus, în vârful blocului, ‘ăi de la parter, chiar dacă aud printre clocotele caltaboşilor vreun “Domn, Domn să-nălţăm” şi se pregătesc cu două mandarine şi cinci lei, n-o să apuce să le dea mai departe că, ghici!, n-o să le bată nimeni la uşă. Şi uite aşa rămân cu buza umflată.

Doar ştii că tanti Mimi de la parter e cu ochii-n patru şi ştie tot ce mişcă în bloc. Şi printre mirosul de sarmale şi plescăitul de şorici umblă prin portmoneu şi scoate o bancnotă că pe vremea asta colindătorii nu se mai mulţumesc cu trei nuci şi o scoveargă.

Şi cum stă cu urechea lipită de uşă şi când aude cu se apropie “o, ce veste minunată” îşi aranjează frumos baticul îşi trece mână uşor peste faţă să n-aibă vreo frunză de cimbru pe la gură. Şi când pune mână pe chei să descuie uşa, s-a dus vestea minunată pe apa… sâmbetei. Se schimbă la faţă mai ceva ca un caltaboş nefiert şi, totuşi, deschide uşa:

– Aţi fost cu colindul?

– Da.

– Păi şi aici n-aţi cântat!

– Ba da.

– Ba nu, n-aţi cântat!

– …deschide uşa creştiiineeee…

…sunteţi spontaaaani. Aşa de spontani, mânca-v-ar mama. Păi de ce îmi spuneţi mie să deschid uşa? Păi oricum v-am deschis-o că d-asta-mi urlaţi în urechi. Păi pe voi nu v-au învăţat părinţii mai multe colinde?

Uite, ştii care-i treaba cu colindele? Sunt vechi. Adică nu e ca şi când eu aş fi stat într-o casă la Cuca Măcăii şi colindătorii trec pe uliţa satului zbierând ca toţi creştinii să deschidă uşile. Adică în cazul în care sunt prinsă cu sarmaua-n gură şi nu apuc să deschid uşa, nu-s creştină? Sau dacă m-am dus până-n fundul curţii că, deh, prea multă mâncare… prea ca la ţară…

La bloc e ca şi cum ai da cu banul. Să nu mai pui la socoteală şi faptul că dacă sunt vreo trei apartamente pe palier, până te dezmeticeşti tu şi găseşti banii, covrigii, portocalele sau cineştiece, până îţi treci mâna prin păr şi tragi puţin de bluză să n-apari cu buricul la vedere (poate unii sunt colidători de meserie şi vor să aibă material pentru contul de Facebook. Nu vrei să râdă şi elfii moşului de tine când pozele alea ajung în portofoliul colindătorilor şi de la ei la Moş Crăciun), sare şi coarda chitării, rămân şi fără suflare copiii şi se pierd pe scări… Mai vrei să mai urce cineva scările pentru tine? Ehe, mai bine se lipsesc de merinde.

Altfel, colindătorii, de multe ori, numai la căprioarele şi florile dalbe nu se gândesc. Ba, mai mult, colindul din capul lor le cam strepezeşte dinţii. Dar pe gură iese, evident, colindul repetat din octombrie că altfel se întorc acasă cu mâna-n… mănuşă.

Ce te faci dacă vrei să fii colindat din corazon?

Pune mâna (mă rog, altele) şi „încropeşte” un copil. Rabdă câţiva ani până învaţă copilul să îţi cânte două-trei versuri dintr-un colind pe care îl alegi tu, că, deh, eşti părinte. Şi tot ce dai, tot în casă ajunge. Deci nu rişti să îţi găseşti uşa murdărită… 🙂

Arată-i lui Zuckerberg că mă apreciezi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Tomata cu Scufita

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnalul unui medic emigrant

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

me & my monkeys

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Jurnal de bord fără vârstă

Experiențele merită împărtășite. Să ne amuzăm!

Simona Tache

Jurnal roz de cazarmă

%d blogeri au apreciat asta: