Ghid de supraviețuire

În imagini se vede cum cineva stă lângă… ceva.
Dar să o luăm cu începutul.

La coadă, la semafor. Muzica suficient de tare cât să poată cânta pisi. Pisi se uită în jur. Așteptând să se facă verde, pisi se uită la semafor. Panică.

Un fum alb, dens, ieșea de sub capotă. Pa-ni-că! Ce face o pisi într-o asemenea situație? Bagă avarii și oprește motorul. În ordinea asta. Se uită în jur. Iese din mașină.

Cu telefonul în mână cugetă – tata sau 112? Fum = 112. Butic cu piese auto în dreapta. Deci ce face pisi? Îl sună pe ta-su, face un pas să meargă la butic. Dacă arde, ce-ți trebuie?! Geanta, pisi. Ah, și scoate cheile din contact, ca să ai cu ce încuia. De ce? Eeei, bună întrebare.

Deszăpezire

Hai să învățăm să deszăpezim maşina!

Se ia una bucată vehicul înzăpezit, acoperit de nea, de nu-i vezi nicio ureche. Se pleacă echipat din casă, inclusiv cu o lopată. De fapt, tu… nu e obligatoriu să fii îmbrăcat gros, că faci mişcare şi te încălzeşti.

Buuun. Iei frumos lopata în cele două mânuțe din dotare şi te postezi în fața maşinii. Începi să dai la lopată, să faci potecă pe lângă mergătoare, să ajungi la portiera şoferului.

Atât deocamdată. Odată ajuns la portieră, laşi lopățica şi iei peria în mână. Da, trebuie să te înarmezi şi cu o perie, îți explic mai încolo de ce e necesară.

De fapt, încep de acum. Cu periuța, uşurel, cătinel, dă zăpada de pe geam, ca să nu ne folosim mânuțele, să ne înghețe şi să ne cadă. Vorba aia, îngheață şi cade, de data asta.

După ce eliberăm portiera de zăpadă, o deschidem. Dacă tragem de ea puțin şi ne rămâne mânerul blocat, nu tragem şi mai tare. Dăm drumul mânerului şi începem să tragem pumni pe chedăr, să se dezlipească. E nouă informația şi pentru mine, dar am văzut că funcționează. Că eu, ca o scarandivă ce sunt, riscam să rămân fără uşă la maşină şi nu e tocmai recomandat acum…

Motan

Nu știu alții cum sunt, dar noi nu ne alintăm. Mă rog, exceptând niște diminutive ale numelui, mai în glumă – când ne tachinăm reciproc – și mai în serios – când deja depășim măsura.

Nu avem în casă nici cucu – nici măcar la ceas, nici iub, nici pisi, pui și ce mai au alții. Biiiiine, recunosc – îi mai scapă din când în când o „prințesă”, da’ e mai mult pe interes.

Ce voiam să zic?

Că mai demult am avut o pisică. Și cum a trecut ceva timp, tânjesc după o zgârietură, mângâiat, haine pline de păr pisicesc.

Zilele trecute eram prin oraș. Amândoi, de mână, cam înghețați. Și văd o umbră apropiindu-se de mine.

Îl strâng ușor de mână și îmi întorc privirea înspre Mister Ț: